bondoc definitie

14 definiții pentru bondoc

bondóc, -oácă [At: I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII, 673 / V: bunduc, -ă, bundac / Pl: ~oci, -oace / E: tc bunduk] 1-2 smf, a (Om care este) scurt și îndesat. 3 sm (Reg; îf bunduc sau bundac) Stâlp care sprijină coasta prispei Si: taras.
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură și gras, scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni și, fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. Pînă mai an, soră-mea Vanghelina era bondoacă... și dintr-o dată s-a lungit, s-a deșirat. STANCU, D. 168. Una lungă și slabă, alta bondoacă și dolofană. PAS, L. I 126. E măruntă și bondoacă, dar de ani nu e mică. SLAVICI, V. P. 41. Vedeți cît de frumos se ține [pridvorul] pe stîlpii lui bondoci de stejar cioplit. CARAGIALE, M. 101. ◊ (Substantivat) Căldarea au luat-o? – Luat, dom’ Ioniță! i-a răspuns bondocul. GALAN, Z. R. 272. – Variantă: (Mold.) bundúc, -ă (SADOVEANU, O.III 536) adj.
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk.
bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce
bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; f. sg. bondoácă, pl. bondoáce
BONDÓC adj. îndesat. (Om ~.)
Bondoc ≠ deșirat, lungan
bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.
BONDÓC ~oácă (~óci, ~oáce) (mai ales despre persoane) Care este mic de statură și gros; îndesat. /<turc. bunduk
bondoc a. și m. scurt și gros. [Mold. bunduc = turc. BUNDUK].
bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.
BONDOC adj. îndesat. (Om ~.)

bondoc dex

Intrare: bondoc (adj.)
bondoc adjectiv
Intrare: bondoc (s.m.)
bondoc substantiv masculin