Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru bondar

bondár sm [At: H I, 59 / V: băn-, bân-, bândaur, bun-, -ngar / Pl: ~i / E: fo] 1 Insectă himenopteră mare, asemănătoare cu albina Si: bărzăun (Bombus). 2 (Pop) însectă mare care bâzâie Si: (reg) bondalău. 3 (Ent; Mol) Gărgăun (Vespa crabro). 4 Tăun (Tabanus). 5 Musca-calului. 5 (Ent) Trântor. 6 (Ent) Cărăbuș (Melolontha melolontha). 7 (Pop; îcs) De-a -u Joc de copii în care unul bâzâie ca bondarul și lovește tare peste palma întinsă a altuia, care trebuie să-l atingă imediat pe cap.
BOND├üR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari ├«nrudite cu albina; b─ârz─âun (Bombus); (pop.) nume care se d─â oric─ârei insecte mari care b├óz├óie. ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
BOND├üR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari asem─ân─âtoare cu albina; b─ârz─âun (Bombus); (pop.) nume care se d─â oric─ârei insecte mari care b├óz├óie. ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
BONDÁR, bondari, s. m. Insectă mare din ordinul himenopterelor; (popular) nume dat oricărei insecte mari care bîzîie (v. bărzăun). Pe spice vedeai ici-colo cîte-un bondar cu o pată de rugină. SANDU-ALDEA, U. P. 164. În vestmint de catifele, un bondar rotund în pîntec. Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. Țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4.
BONDÁR, bondari, s. m. Insectă mare din ordinul himenopterelor (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie.
bondár s. m., pl. bondári
bondár s. m., pl. bondári
BOND├üR s. (ENTOM.; Bombus terrestris) b─ârz─âun, (reg.) b├ónzar, b├ó╚Ťan, b├ózgan, bombar, bongar, bongoi, bonzar, bozgoi, muscoi, albina-╚Ťiganului, albin─â-╚Ťig─âneasc─â.
BONDÁR s. v. cărăbuș, tăun.
BONDÁR ~i m. 1) Insectă mare din ordinul himenopterelor, care bâzâie și are un ac veninos; bărzăun. 2) Orice insectă mare care bâzâie. /Onomat.
bombar m. viespe mare cu acul ├«n╚Ťep─âtor ╚Öi veninos (Bombus terrestris). [Onomatopee, ca ╚Öi variantele dialectale: bondar, bongar, bonzar].
bondar m. Mold. bombar: un bondar rotund în pântec EM. [De aceeaș origină imitativă ca și munteanul bombar (cf. Mold. bondăni = bombăni)].
bond├ír (Mold. nord) ╚Öi bong├ír (Munt.) m. (imit. ├«nrudit cu bond─ânesc, bomb─ânesc ╚Öi cu bg. bumbar ╚Öi br┼şmbar ╚Öi s├«rb. bombar, bondar. V. b├«nzar, bonc─â─ş). Un fel de vespe mare negricioas─â (bombus terrestois) sa┼ş or─şce vespe groas─â ╚Öi b├«z├«itoare. V. b─ârz─âun ╚Öi g─ârg─âun.
bondar s. v. C─éR─éBU╚ś. T─éUN.
BONDAR s. (ENTOM.; Bombus terrestris) b─ârz─âun, (reg.) b├«nzar, b├«╚Ťan, b├«zgan, bombar, bongar, bongoi, bonzar, bozgoi, muscoi, albina-╚Ťiganului, albin─â-╚Ťig─âneasc─â.
BONDAR s. m. Insect─â mare din familia apide, tr─âind ├«n colonii de 50-300 indivizi, cu c. 300 de specii, av├«nd importan╚Ť─â ├«n polenizare, ├«n special a plantelor furajere; b─ârz─âun (1) (Bombus).

Bondar dex online | sinonim

Bondar definitie

Intrare: bondar
bondar substantiv masculin