Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru boncănit

boncănít sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bocăni] 1 Mugetul cerbului în perioada de rut. 2 Perioada de rut la cerbi.
BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.
BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.
boncănít s. n., pl. boncăníturi

boncănit definitie

boncănit dex

Intrare: boncănit
boncănit substantiv neutru