Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
6 definiții pentru bonc
bonc2(a) i [At: DELAVRANCEA, H. T. 92 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. 2 Cuvânt care imită zgomotul împiedicării cuiva.
bonc1, boáncă a [At: DAME, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.
BONC interj. v. bonca.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
bonc2 interj.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
bonc interj.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Bonc dex online | sinonim
Bonc definitie
Intrare: bonc
bonc
