bonapartísm sn [At: DN2 / E: fr bonapartisme] 1 Dictatură instaurată în Franța de Napoleon Bonaparte. 2 Atașament față de conducerea lui Napoleon Bonaparte.

BONAPARTÍSM s. n. 1. Sistem de guvernare în care puterea a fost deținută de dinastia fondată de Napoleon Bonaparte. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.

BONAPARTÍSM s. n. 1. Formă de dictatură apărută în Franța, în timpul lui Napoleon I. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.

bonapartísm s. n.

bonapartísm s. n.

BONAPARTÍSM s.n. Formă de dictatură instaurată în Franța foarte curând după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ♦ Regim politic înfăptuind puterea personală a împăratului. [< fr. bonapartisme].

BONAPARTÍSM s. n. 1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ◊ atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon. 2. formă de dictatură personală. (< fr. bonapartisme)

BONAPARTÍSM n. Formă de guvernământ, instaurată în Franța sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. /<fr. bonapartisme