Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru bomfaier

bomfáier sn [At: DN2 / A și: bómfaier / Pl: ~e / E: ger Bogenfeilen, eg bonfire] 1 Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. 2 (Îs) Pânză sau lamă de - Lama bomfaierului (1).
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.[1]
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mînă pentru tăiat metalele.
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier]
bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere
bomfáier s. n. (sil. -fa-ier), pl. bomfáiere
BOMFÁIER s.n. Ferăstrău de mână cu care se taie metale. [< germ. Bogenfeilen].
BOMFÁIER s. n. ferăstrău de mână pentru metale. (< engl. bonfire)
BOMFÁIER ~e n. Ferăstrău de mână pentru tăiatul metalelor. [Sil. -fa-ier] /<germ. Bogenfeilen

bomfaier definitie

bomfaier dex

Intrare: bomfaier
bomfaier substantiv neutru
  • silabisire: -fa-ier