Dicționare ale limbii române

2 intrări

25 definiții pentru bombardare

bombarda vt [At: ALECSANDRI, T. 762 / Pzi: ~déz / E: fr bombarder] 1 A arunca (mai multe) proiectile (explozive) asupra unei ținte. 2 (Fiz) A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. 3 (Fig) A supune (pe cineva) unui număr mare de întrebări, cereri etc. 4 (Frî) A numi (pe cineva) prin intervenții într-o funcție înaltă.
bombardáre sf [At: MAIORESCU, D. II, 76 / Pl: ~dări / E: bombardare] 1-3 Bombardament (1-3).
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda; bombardament. – V. bombarda.
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. A trage cu proiectile de artilerie sau a lansa bombe din avion asupra unui obiectiv (militar). ◊ (Prin exagerare) [Maimuțele] bombardau cu pietre și cioate. BART, E. 278. ◊ (Glumeț) A bombarda pe cineva cu scrisori. ▭ Nu-mi bombarda modestia cu, complimente. ALECSANDRI, T. 762.
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda.V. bombardament.
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. – Fr. bombarder.
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda.
bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză
bombardáre s. f., g.-d. art. bombardắrii; pl. bombardắri
bombardá vb., ind. prez. 1 sg. bombardéz, 3 sg. și pl. bombardeáză
bombardáre s. f., g.-d. art. bombardării; pl. bombardări
BOMBARDÁ vb. (MIL.) (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)
BOMBARDÁRE s. v. bombardament.
BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].
BOMBARDÁRE s.f. Acțiunea de a bombarda și rezultatul ei. [< bombarda].
BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)
A BOMBARDÁ ~éz tranz. 1) (state, localități etc.) A supune unui bombardament; a ataca, lansând bombe sau obuze. 2) fig. (persoane chestionate) A ataca vehement (cu întrebări). 3) fig. A deranja mereu cu insistențe. 4) fiz. (nuclee atomice) A acționa cu particule elementare (pentru a declanșa reacții nucleare). /<fr. bombarder
bombardà v. 1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe; 2. fig. a ataca: nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.
*bombardéz v. t. (fr. bombarder). Atac cu bombe: a bombarda un fort. Fig. Iron. Mă adresez des cuĭva: mă bombarda cu scrisorĭ. Arunc într’un post neașteptat: l-a bombardat perfect. V. pușcăresc.
BOMBARDA vb. (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)
BOMBARDARE s. bombardament, (înv.) bătaie. (O puternică ~ a cetății.)
BOMBARDÁRE (< bombarda) s. f. Acțiunea de a bombarda. ♦ B. electronică = proiectare de electroni rapizi asupra anodului unui tub electronic sau asupra unui electrod care se află la un potențial electric mai înalt decît sursa de electroni. B. ionică (sau catodică) = proiectare de electroni pozitivi rapizi asupra catodului unui tub electronic sau asupra unui electrod aflat la un potențial electric mai scăzut decît sursa de ioni pozitivi.

bombardare definitie

bombardare dex

Intrare: bombarda
bombarda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bombardare
bombardare substantiv feminin