Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru bombarda

bombarda vt [At: ALECSANDRI, T. 762 / Pzi: ~d├ęz / E: fr bombarder] 1 A arunca (mai multe) proiectile (explozive) asupra unei ╚Ťinte. 2 (Fiz) A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. 3 (Fig) A supune (pe cineva) unui num─âr mare de ├«ntreb─âri, cereri etc. 4 (Fr├«) A numi (pe cineva) prin interven╚Ťii ├«ntr-o func╚Ťie ├«nalt─â.
bomb├írd─â sf [At: ╚śINCAI, HR. III, 142/38 / Pl: ~de, (├«nv) -dele / E: fr bombarde] 1 (├Än Evul Mediu) Ma╚Öin─â de r─âzboi cu care se aruncau proiectile (grele) asupra fortifica╚Ťiilor. 2 (├Änv) Tun de mare calibru Si: (├«nv) balimez.
BOMBARD├ü, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de avia╚Ťie sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. ÔÇô Din fr. bombarder.
BOMB├üRD─é, bombarde, s. f. Ma╚Öin─â de r─âzboi cu care, ├«n Evul Mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortifica╚Ťiilor. ÔÖŽ Tun de calibru mare; balimez. ÔÇô Din fr. bombarde.
BOMBARD├ü, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ╚Ťinte, a trage cu tunul ├«ntr-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. ÔÇô Din fr. bombarder.
BOMB├üRD─é, bombarde, s. f. Ma╚Öin─â de r─âzboi cu care, ├«n evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortifica╚Ťiilor. ÔÖŽ Tun de calibru mare; balimez. ÔÇô Din fr. bombarde.
BOMBARD├ü, bombardez, vb. I. Tranz. A trage cu proiectile de artilerie sau a lansa bombe din avion asupra unui obiectiv (militar). ÔŚŐ (Prin exagerare) [Maimu╚Ťele] bombardau cu pietre ╚Öi cioate. BART, E. 278. ÔŚŐ (Glume╚Ť) A bombarda pe cineva cu scrisori. Ôľş Nu-mi bombarda modestia cu, complimente. ALECSANDRI, T. 762.
BOMB├üRD─é, bombarde, s. f. Ma╚Öin─â de r─âzboi cu care, ├«n evul mediu, se aruncau bolovani; tun de calibru mare pentru aruncat bombe. V. balimez, mortier. Cele din╚Ťii buc─â╚Ťi de artilerie, numite ├«n Europa bombarde, la rom├«ni se numeau balimezuri. B─éLCESCU, O.I 26.
BOMBARD├ü, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ╚Ťinte. ÔÇô Fr. bombarder.
BOMB├üRD─é, bombarde, s. f. Ma╚Öin─â de r─âzboi cu care, ├«n evul mediu, se aruncau bolovani; (rar) tun de calibru mare. ÔÇô Fr. bombarde.
bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză
bombárdă (înv.) s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde
bombard├í vb., ind. prez. 1 sg. bombard├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bombarde├íz─â
bombárdă s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde
BOMBARDÁ vb. (MIL.) (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)
BOMBÁRDĂ s. (IST., MIL.) (înv.) balimez.
BOMBARD├ü vb. I. tr. A executa un bombardament. ÔÖŽ (Fig.) A plictisi (cu insisten╚Ťele), a insista, a st─ârui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].
BOMB├üRD─é s.f. Ma╚Öin─â de r─âzboi medieval─â cu care se aruncau bolovani. ÔÖŽ Tun de mare calibru cu care se aruncau bombe. [< fr. bombarde, cf. it. bombarda].
BOMBARD├ü vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ÔŚŐ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insisten╚Ťele, a insista, a st─ârui. (< fr. bombarder)
BOMBÁRDĂ1 s. f. 1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. 2. tun de mare calibru. (< fr. bombarde)
BOMB├üRD─é2 s. f. 1. vechi instrument de muzic─â popular─â, str─âmo╚Ö al fagotului. 2. registru de org─â, cu mari intensit─â╚Ťi. (< it. bombardo)
bomb├írd─â (bomb├írde), s. f. ÔÇô Ma╚Öin─â de r─âzboi pentru bolovani sau alte proiectile grele. It. bombarda, fr. bombarde (sec. XIX). Der. bombarda, vb. (a arunca un proiectil, a trage cu tunul; a insista, a plictisi cu st─âruin╚Ťe; a eviden╚Ťia pe cineva f─âr─â s─â aib─â meritele corespunz─âtoare), din fr. bombarder; bombardament, s. n., din fr. bombardament.
A BOMBARD├ü ~├ęz tranz. 1) (state, localit─â╚Ťi etc.) A supune unui bombardament; a ataca, lans├ónd bombe sau obuze. 2) fig. (persoane chestionate) A ataca vehement (cu ├«ntreb─âri). 3) fig. A deranja mereu cu insisten╚Ťe. 4) fiz. (nuclee atomice) A ac╚Ťiona cu particule elementare (pentru a declan╚Öa reac╚Ťii nucleare). /<fr. bombarder
BOMB├üRD─é ~e f. ├«nv. 1) Ma╚Öin─â de r─âzboi cu care se lansau bolovani asupra fortifica╚Ťiilor. 2) Tun de calibru mare cu care se lansau bombe. /<fr. bombarde
bombardà v. 1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe; 2. fig. a ataca: nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.
bombardă f. mașină de răsboiu ce servia odinioară a asvârli bolovani: toate tunurile și bombardele BĂLC.
*bombárdă f., pl. e (fr. bombarde, d. bombe, boambă). Balimez.
*bombard├ęz v. t. (fr. bombarder). Atac cu bombe: a bombarda un fort. Fig. Iron. M─â adresez des cu─şva: m─â bombarda cu scrisor─ş. Arunc ├«ntrÔÇÖun post nea╚Öteptat: l-a bombardat perfect. V. pu╚Öc─âresc.
BOMBARDA vb. (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)
BOMBARD─é s. (M1L.) (├«nv.) balimez. (~ se folosea ├«n evul mediu la asaltul cet─â╚Ťilor.)
bombard─â 1. (< it. bombardo; fr. bombarde [bombard]: germ. Bomhart, Pommer), instrument aerofon din sec. 16-17, construit ├«n tipurile alto, tenor ╚Öi bas. Prin ├«ndoirea tubului b. de tip b. (lung de aprox. 3 m) s-a n─âscut o form─â premerg─âtoare fagotului*. 2. Denumirea unui registru (II) de org─â*, prin care se ob╚Ťin mari intensit─â╚Ťi (2) sonore. 3. Denumirea, ├«n sec. 16, a coardelor grave ale lautei*.

Bombarda dex online | sinonim

Bombarda definitie

Intrare: bombard─â
bombard─â substantiv feminin
Intrare: bombarda
bombarda verb grupa I conjugarea a II-a