bombănit definitie

2 intrări

24 definiții pentru bombănit

bombăní [At: LB / V: -boni, bum- / Pzi: -esc / E: fo] 1 vi (Înv; d. albine) A bâzâi. 2 vi A vorbi singur, încet și greu inteligibil (cu nemulțumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârăi. 3 vt (D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-și arăta nemulțumirea prin vorbe spuse pentru sine.
bombănít1 sn [At: SADOVEANU, ap. CADE / E: bombăni] Bombănire (2).
bombănit2, ~ă[1] a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bombăni] (D. cuvinte) încet și neinteligibil din cauza nemulțumirii. corectată
BOMBĂNÍ, bómbăn, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.
BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.
BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, printre buze, încet și uneori nedeslușit (mai ales spre a-și arăta nemulțumirea). V. murmura, mormăi, bolborosi. Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. 1177. Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorită lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodogănind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! M-ai bombănit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu știu încă să vorbească) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu minuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. – Prez. ind. pers. 3 sg. și bombăne (STANCU, D. 48). – Variantă: bomboní (ISPIRESCU, L. 325, PĂSCULESCU, L. P. 35) vb. IV.
BOMBĂNÍT s. n. Faptul de a bombăni. Preotul nu luă seama la bombănitul lor. PAS, L. I 13.
BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦ Tranz. A certa, a sâcâi pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gânguri. – Onomatopee.
BOMBĂNÍT s. n. Faptul de a bombăni.
bombăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bómbăne, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 să bómbăne
bombănít s. n.
bombăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bombănésc, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bombăneáscă
bombănít s. n.
BOMBĂNÍ vb. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)
BOMBĂNÍ vb. v. bâzâi, bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.
BOMBĂNÍT s. v. bombăneală.
A BOMBĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bodogăni; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestându-și nemulțumirea prin vorbe spuse încet și confuz. /Onomat.
bombănì v. 1. a scoate un glas surd ca muștele sau albinele; 2. a mormăi: tot bombănia din gură. [Onomatopee].
bombănésc și (rar) bombăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu lat. bombus, vgr. bómbos, bîzîĭală, huruĭală; ung. bómbölni, a bombăni ș.a. V. bumbac și cĭondănesc). Vest. Murmur, mormăi, bodogănesc, vorbesc încurcat și încet de necaz orĭ din altă pricină. V. tr. Nu mă bombăni! – În est bondănesc și dondănesc (rudă cu ung. dongani, döngeni ș.a.); pleca dondănind singur (Sov. 71 și 2257 și VR. 1922, 3, 414). V. dăngănesc.
BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)
bombăni vb. v. BÎZÎI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.
BOMBĂNIT s. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. (Un ~ inutil.)

bombănit dex

Intrare: bombăni
bombăni 1 1 -n conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv
bombăni 2 1 -nesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: bombănit
bombănit substantiv neutru