bolund definitie

2 intrări

19 definiții pentru bolund

bolấnd, ~ă [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. XIII, 241 / V: -lănd, bolân, -lond / Pl: ~nzi, ~e / E: mg bolond] 1-2 smf, a (Trs; Ban) Nebun. 3-4 smf, a (Ban) (Om) prost. 5-6 smf, a (îf bolond) Domol și cumsecade. 4 a (Reg) Grosolan.
bolúnd, ~ă smf a vz bolând
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.
BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.
BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.
BOLÎ́ND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Transilv., Bucov., Ban.) Nebun, nerod, smintit.
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Magh. bolond.
BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.
bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde
bolând adj. m., pl. bolânzi; f. sg. bolândă, pl. bolânde
BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
bolând (bolấndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans.Der. bolândăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolândatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolânzeală, s. f. (laur); bolânzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolânzie, s. f. (nebunie).
bolând a. Mold. și Tr. năuc: copil bolând. [Ung. BOLOND, prost, nebun].
bolî́nd, -ă adj. (ung. bolond, nebun. V. bălăbănesc). Trans. Mold. Prost, tîmpit. – Și bolund.
bolúnd V. bolînd.
bolînd adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.
romon-bolund s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.
bolúnd, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. – (reg.) Smintit, nebun. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, Șăineanu, Cihac, Pascu, MDA).

bolund dex

Intrare: bolând
bolând adjectiv
bolund
Intrare: bolund
bolund