Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru boltitur─â

boltit├║r─â sf [At: MOLDOVAN, ╚Ü. N. 37 / Pl: ~ri / E: bolt─â + -(i)tur─â] Partea boltit─â a unei construc╚Ťii.
BOLTIT├ÜR─é, boltituri, s. f. Parte arcuit─â a unei bolte. ÔÇô Bolti + suf. -tur─â.
BOLTIT├ÜR─é, boltituri, s. f. Parte arcuit─â a unei bol╚Ťi. ÔÇô Bolti + suf. -tur─â.
BOLTIT├ÜR─é, bollituri, s. f. Partea superioar─â, boltit─â, a unei construc╚Ťii sau a unei ├«nc─âperi; bolt─â. (Fig.) Prin boltitur─â de frunze b├«z├«iau roiuri nev─âzute de g├«ng─ânii. AG├ÄRBICEANU, S. P. 18.
BOLTIT├ÜR─é, boltituri, s. f. Partea arcuit─â a unei bolte. ÔÇô Din bolti + suf. -(i)tur─â.
boltit├║r─â s. f., g.-d. art. boltit├║rii; pl. boltit├║ri
boltit├║r─â s. f., g.-d. art. boltit├║rii; pl. boltit├║ri
BOLTITÚRĂ s. v. arcadă.
boltitură f. lucrarea de a bolti și rezultatul ei; zid în formă de arcadă sau de semicerc.
boltit├║r─â f., pl. ─ş. Ac├şunea de a bolt─ş. Rezultatu e─ş, bolt─â.
BOLTITUR─é s. arc, arcad─â, bolt─â, (├«nv.) sclip. (~ la o construc╚Ťie.)

Boltitur─â dex online | sinonim

Boltitur─â definitie

Intrare: boltitur─â
boltitur─â substantiv feminin