boltit definitie

2 intrări

21 definiții pentru boltit

boltí [At: GORUN, F. 156 / Pzi: ~tesc / E: boltă] 1 vt A da (unei construcții) formă de boltă (1). 2 vr A lua formă de boltă (1).
boltít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bolti] Boltire (1).
boltít2, ~ă a [At: (a. 1654) Mss, ap. GCR I, 172 / Pl: ~iți, ~e / E: bolti] 1 Ca o boltă. 2 (D. ochi) înfundat în orbite.
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă. Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADOVEANU, P. M. 173. Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. ◊ Tranz. Fig. Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192.
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. În urmă crește creanga, boltită ca de dar. DEȘLIU, 6. Miji o rază de soare și se arcui în înălțimi un curcubeu boltit. C. PETRESCU, R. DR. 61. [Rinul curge] pe sub boltite poduri. ALECSANDRI, P. III 134. ♦ Bombat. O frunte... netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35.
BOLTÍ, pers. 3 boltește, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă (1). – Din boltă.
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. ♦ Bombat. – V. bolti.
boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă
boltí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bolteáscă
BOLTÍ vb. a se arcui. (Plafonul se ~ elegant.)
BOLTÍT adj. 1. v. arcuit. 2. v. proeminent.
A SE BOLT/Í se ~éște intranz. 1) A căpăta formă de boltă. 2) A avea formă de boltă. /Din boltă
A BOLTÍ ~ésc tranz. (construcții) A face să capete formă de boltă. /Din boltă
boltì v. 1. a încheia o clădire în boltă; 2. a săpa în formă de boltă.
boltésc v. tr. (d. boltă). Construiesc în formă de boltă.
BOLTI vb. a se arcui. (Plafonul se ~ elegant.)
BOLTIT adj. 1. arcuit, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.) 2. bombat, proeminent, (rar) scos. (O frunte ~.)

boltit dex

Intrare: bolti
bolti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: boltit
boltit adjectiv