boltáș sm [At: IORGA, N. R. A. I, 205 / V: -Idaș / Pl: ~i / E: boltă + -aș] (Trs) Prăvăliaș Cf bogasier, lipscan.

BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Boltă + suf. -aș.

BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Bolti + suf. -aș.

BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Cel care vinde într-o prăvălie; negustor. – Din boltă (2) + suf. -aș.

boltáș (reg.) s. m., pl. boltáși

boltáș s. m., pl. boltáși

BOLTÁȘ s. v. prăvăliaș, tarabagiu.

boltaș m. cel ce are o boltă de mărfuri.

boltáș m. (d. boltă). Vechĭ. Negustor prăvăliaș.

boltaș s. v. PRĂVĂLIAȘ. TARABAGIU.