bolovănit definitie

2 intrări

21 definiții pentru bolovănit

bolovăní [At: DELAVRANCEA, S. 64 / V: (reg) -lohă-, -lăhă- / Pzi: ~nesc / E: bolovan] 1 vt A împrejmui cu bolovani (2). 2 vt (D. ochi) A holba. 3 vr (Mol; Buc; d. sâni și ugere) A se umfla. 4 vr A se inflama. 5 vr (D. nori) A se îngrămădi.
bolovănít, ~ă a [At: (sec. XVIII) MAG. IST. II, 150/11 / V: -lohă- / Pl: ~iți, ~e / E: bolovăni] 1 Împrejmuit cu bolovani. 2 (D. ochi) Holbat. 3 (D. vite) Bolnav de bolovăneală (4).
bolovănít sn [At: H IX, 387 / Pl: ~uri / E: bolovan + -iș] Teren pietros, plin cu bolovani.
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. A se îngrămădi, a forma grămezi (ca bolovanii). Acușica era senin, fără pic de nori, și deodată se bolovăniră nori negri cum e catranul, că se-ntunecă ca noaptea. DELAVRANCEA, A. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovani ochii = a holba, a zgîi, a căsca ochii. Își bolovani ochii de-a dreapta și de-a stingă și se trase cu necaz de mustăți. PAS, L. I 13. Roșu numără banii, bolovăni ochii la negustor și-i spuse: Mă credeai strein, prietene, de vrei să mă jupoi de atîtea parale? VISSARION, B. 295.
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Plin de bolovani, bolovănos. Compresorul urcă iară, Cu trudă și cu povară. Sub cerut, de primăvară. Pe drumeag bolovănit îl trag voinicii răzbit. DEȘLIU, M. 62.
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. A se îngrămădi. Norii se bolovănesc. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovăni.
bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă
bolovăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bolovăneáscă
BOLOVĂNÍ vb. v. bulbuca, căsca, holba, inflama, îngrămădi, mări, umfla, zgâi.
BOLOVĂNÍT adj. v. bolovănos, gloduros, pietros.
A BOLOVĂNÍ ~ésc tranz. A bate cu pietre, cu bolovani. /Din bolovan
A SE BOLOVĂNÍ se ~ésc intranz. (despre nori) A se strânge grămadă (ca niște bolovani). /Din bolovan
bolovănì v. 1. a deschide ochii mai mari decât cum sunt; 2. a se strânge în grămezi mari: norii se bolovănesc și se sparg pe loc.
bolovănésc (vest) și -hănésc (est) v. refl. (d. bolovan). Mă adun, mă strîng: noriĭ se bolovănesc (Delv.). Mă unflu la uger din cauza nemulgeriĭ orĭ a nesugeriĭ: vaca s’a bolovănit. V. tr. A bolovăni ochiĭ (Isp.), a holba ochiĭ. – La Zanf. Scatiu, 128, Bibl. p. toțĭ: bătrânu bolocănea ochiĭ.
bolovăni vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. INFLAMA. ÎNGRĂMĂDI. MĂRI. UMFLA. ZGÎI.
bolovănit adj. v. BOLOVĂNOS. GLODUROS. PIETROS.

bolovănit dex

Intrare: bolovăni
bolovăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bolovănit
bolovănit adjectiv