bolnav definitie

16 definiții pentru bolnav

bolnáv, ~ă [At: CORESI, EV. VI/4 / A și: bol- / Pl: i- / E: bg бoлнaв] 1-2 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o boală Si: suferind. 3 a (Reg; fam; îs) – de oală Suferind de beție. 4 a (Înv; fig) Justificat. 5 a (Trs) Milog. 6 a (Trs) Ciung. 7 a (Trs) Cu un membru rupt. 8 a (Trs) Infirm. 9 (Trs) a Care este incurabil. 10 a (Trs; înv) Suferind de o boală venerică.
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Ființă) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (în opoziție cu sănătos) Atins de o boală; suferind. Să doarmă dus băiatul Bolnav și obosit! IOSIF, PATR. 35. El se vedea bolnav, prăpădit, fără putere de a munci, aruncat în izbeliștea nenorocirilor. VLAHUȚĂ, O. A. I 102. Trimet să-l întrebe de sănătate și mi se răspunde că era greu bolnav in așternut. GHICA, Ș. A. 84. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd felul bolii sau partea corpului atinsă de boală) Bolnav de inimă. Bolnav de friguri. ▭ Ochii îi erau întunecați, tulburi, nestrăvezii, cum sînt uneori ochii celor bolnavi de piept. DUMITRIU, N. 159. Nu înțeleg nimica... s-a tînguit lelea Ileana, privind cu îndoială ochii mari și bolnavi de trudă ai lui Alecuț. SADOVEANU, N. F. 107. Țipenie de om nu le deschidea ușa, parcă erau bolnavi de ciumă. CREANGĂ, P. 73. ◊ Fig. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINFSCU, O. I 52. ◊ Expr. Bolnav de moarte sau bolnav mort = grav bolnav. Slabă și stîlcită cum era, [macra] căzu la pat, bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. ♦ (Substantivat) Iordache îi zise Pîrvului, bolnavului... DUMITRIU, B. F. 32. ◊ (Adverbial, rar) Ațipise într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. – Accentuat și: (Mold., Transilv.) bólnav.
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (Adesea substantivat) Atins de o boală; suferind. ◊ Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. – Bg. bolnav.
bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve
bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; f. sg. bolnávă, pl. bolnáve
BOLNÁV adj. (MED.) nesănătos, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lânced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.)
Bolnav ≠ sănătos
bólnáv (-vă), adj. – Care suferă de o boală, beteag. Bg. bolnav (Cihac; DAR); cf. boală, boli. – Der. bolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a suferi, a molipsi); bolnăvie, s. f. (înv., boală lungă); bolnăvicios, adj. (care se îmbolnăvește ușor); bolnăvos, adj. (înv., bolnăvicios); bolni, vb. (înv., a îmbolnăvi); bolnicios, adj. (rar, bolnăvicios); îmbolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a molipsi).
BOLNÁV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care suferă de o boală; afectat de o boală; suferind. /<bulg. bolnav
bolnav a. care suferă de boală. [Bulg. BOLNAV].
bolnáv (vest) și bólnav (est), -ă adj. (bg. bolnáv. V. boală). Care suferă de o boală. – Și bonláv (Bz.).
BOLNAV adj. nesănătos, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lînced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.)
bolnáv-robót s. m. ◊ „Un profesor de la Facultatea de medicină din Tokio a pus la punct un bolnav-robot, capabil să simuleze simptomele câtorva zeci de maladii.” Sc. 24 II 83 p. 5 //din bolnav + robot//
a fi bolnav de nasulie expr. (adol., vulg.) a fi extrem de antipatic.

bolnav dex

Intrare: bolnav (s.m.)
bolnav substantiv masculin
Intrare: bolnav
bolnav
Intrare: bolnav (adj.)
bolnav adjectiv