bolnăviór, -oáră a [At: ALECSANDRI, P. P. lb/13 / V: -icior / Pl: ~i, -oare / E: bolnav + -ior] 1-2 (Fam; șhp) (Cam) bolnav (2).

BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. Diminutiv al lui bolnav. Eu am fost cam bolnăvior... Stomacul, ficatul. CARAGIALE, O. VII 23. Mioriță laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ți mai tace! Ori iarba nu-ți place, Ori ești bolnăvioară, Drăguță mioară? ALECSANDRI, P. P. 1. – Pronunțat: -nă-vior.

BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. Diminutiv al lui bolnav. [Pr.: -vior]

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăviór adj. m. (sil. -vior), pl. bolnăvióri; f. sg. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre