bolindéț smn vz colindeț

colindéț sn [At: DICȚ. / V: bo~eáță, ~eáță sf, bo~, ~éte sn, ~dréț sm / Pl: ~i / E: colindă + -eț] 1 (Pop) Colind (1). 2 (Pop; îe) A umbla cu ~ele sau în ~i A colinda (1). 3 Preumblare. 4-5 (Pop) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor. 6 (Pop; pex) Orice dar care se oferă colindătorilor. 7 (Pop) Colindător.

BOLINDÉȚ s. n. v. colindeț.

COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

BOLINDÉȚ s. n. v. colindeț.

COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Popular, în vechile tradiții de crăciun) Colăcel sau pîinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. ext. (numai la pl.) orice dar (nuci, covrigi, bani etc.) care se dă celor ce umblă cu colindul. Că de cînd sînt tinerețe, Alergi și după colindețe! TEODORESCU, P. p. 120. ◊ Expr. A umbla cu colindețe = a umbla cu colinda. – Pl. și: (s. m.) colindeți (ȘEZ. IV 23).

colindéț (pop.) s. n., pl. colindéțe

colindéț s. n., pl. colindéțe

COLINDÉȚ s. (reg.) pițărău. (~ul este colacul care se dă colindătorilor.)

COLINDÉȚ ~e n. 1) pop. Colăcel care se dă în dar colindătorilor. 2) la pl. Daruri strânse de colindători. /colind + suf. ~eț

bolindeț n. colindeț (din care probabil e forma alterată).

colindeț n. colăcel sau turtă, covrigi, nuci, poame, ce se dă colindătorilor: Moș-Ajunul cu colindețele.

bolindéț n., pl. e Tel. Colindeț.

colindéț n., pl. e Rar. Darurile pe care le capătă colindătoriĭ: turte, mere, banĭ ș. a. V. bolindeț.

COLINDEȚ s. (reg.) pițărău. (~ este colacul care se dă colindătorilor.)