boli definitie

2 intrări

52 definiții pentru boli

boa sf [At: TETRAEV. (1574), 205 / Pl: boli, (pop) ~le / E: vsl бoлъ] 1-2 Modificare organică (sau funcțională) a echilibrului organismului Si: afecțiune, maladie, (reg) betejală, (pop) beteșug. 3 (Pop; îc) A ~ Epilepsie. 4 (Pop; îs) ~la-babițelor Babițe. 5 (Pop; îp) ~ câ(i)nească Socote. 6 (Pop; îs) ~la-cerbului Tetanos. 7 (Pop; îs) ~la-copiilor sau ~la-rea (înv) ori sfântă Epilepsie. 8 (Pop; îs) ~-de-gură-și-de-picioare Febră aftoasă. 9 (Îvp; îs) ~-de-lună Somnambulism. 10 (Înv; îs) ~-împărătească Melancolie. 11 (Înv; îs) ~la-înălțimilor sau munților Rău de înălțime. 12 (Pop; șlpl; îs) ~-lumească sau (înv) secretă Boală venerică. 13 (Pop; îs) ~-lungă, -mare, rea sau (înv) rusească Febră tifoidă. 14 (Pop; nrc; îs) ~la-mânzului Boală la vite nedefinită mai îndeaproape. 15 (Pop; îs) ~la-rea Diaree. 16 (Pop; la oi; îs) ~-roșie Anemie pernicioasă. 17 (Pop; îs) ~-seacă Tuberculoză pulmonară. 18 (Îvp; îs) Sfânta-~ Dizenterie. 19 (Îrg; îs) ~la-turcilor Ciumă. 20 (Îpp; îs) ~la-uscată Atrofie. 21 (Pop; îs) ~la-vacilor sau a vitelor Pesta bovină. 22 (Pop; îs) ~la-de-apă Hidropizie. 23 (Pop; lpl; la femei; îs) ~e de femei Boli ale aparatului genital. 24 (Îpp; îs) ~-de-foale Diaree. 25 (Îvp; îs) ~-de-grăsime Obezitate. 26 (Înv; îcp; îs) ~ de șarpe Boala (1) celui căruia i-a intrat pe gură un șarpe. 27 (Pop; îs) ~ de zahăr Diabet. 28 (Îs) ~la somnului Boală (1) infecțioasă gravă transmisă de musca țețe. 29 (Îs) ~la papagalilor Psitacoză. 30 (Reg) Sifilis. 31 (Reg) Epilepsie. 32 (Mol) Febră tifoidă. 33 (Pfm; îe) A băga (sau a vârî) pe cineva în (toate) ~le(le) A supăra pe cineva. 34 (Pfm; îae) A enerva. 35 (Pfm; îae) A face să sufere. 36 (Pfm; îae) A face să se simtă prost. 37-39 Modificare organică, patologică sau biochimică. 40-42 Vită slabă, leneșă sau nărăvașă. 43-45 Capriciu (sau pasiune) pentru ceva (sau cineva). 46 (Pop; îe) A face cuiva ~a A necăji pe cineva până se îmbolnăvește. 47 (Pop; îae) A băga pe cineva în necaz. 48 (Pop; îae) A veni cuiva de hac. 49 (Pop; îe) A avea ~ la cineva A place mult pe cineva. 50 (Îe) A avea ~ pe cineva A avea ciudă pe cineva. 51 (Îae) A invidia pe cineva. 52 (Îlav) De ~ Din necaz. 53 (Pfm; îal) Din invidie. 54 (Îal) Din capriciu.
bolí [At: MOXA, 361/5 / V: boia / Pzi: ~lesc / E: vsl бoлити] (Pop) 1 vi A fi bolnav (timp îndelungat). 2 vi A zăcea la pat. 3 vi (Îe) A ~ cu inima A suferi moral. 4 vt (În descântece) A îmbolnăvi.
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.
BOÁLĂ, boli și boale, s. f. 1. Tulburare a activității normale a organismului sub influență unor agenți din mediul interior sau exterior; tulburare a sănătății. Boală de inimă. Boli epidemice. ▭ Și-l grijește așa de bine, că peste cîteva zile îl scoate din boală. CREANGĂ, P. 76. Nu vede bine; dar asta poate fi o boală trecătoare. NEGRUZZI, S.I 41. ◊ Fig. Criza, șomajul, risipa, mizeria maselor largi, iată bolile incurabile ale capitalismului. (Popular) Boala copiilor = epilepsie. Toți se speriarâ că l-a găsit- boala copiilor. GORJAN, H. II 155. Boală lungă sau boală mare = tifos. Boală rea = a) epilepsie; b) tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Loc. adv. (Argotic) De boală = din capriciu, de-al dracului; diri necaz, invidie, răutate etc. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mîntuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine, după ce mai întîi au fost prost spălate. (Familiar) A băga (pe cineva) în boală (sau în boale sau în toate boalele) v. băga. 2. Epitet, dat vitelor (sau altor animale) care nemulțumesc pe om (trag prost, sînt nărăvașe etc.). DU, boală! STANCU, D. 187. Ho! boală!,.. strigă Gîrneață cu glas de tunet. HOGAȘ, DR. II 98.
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Uneori urmat de determinări prin care se arată felul bolii) A suferi de o boală lungă sau cronică, a fi bolnav timp mai îndelungat, a zăcea la pat. Țața Niculina a spus mamei că Tică al ei bolește de trei zile, cu gîlci și fierbințeli. PAS, Z. I 215. Atîta numai știm noi singuri Că Pipăruș era cam chior. Și totdeauna-n mărțișor Bolea de tusă și de friguri. COȘBUC, P. II 253.
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [Pl. și: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A fi bolnav timp mai îndelungat; a suferi de o boală lungă sau cronică. – Slav (v. sl. bolĕti).
boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în expr. a băga în boale)
bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă
boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli (în expr. și boále: a băga în boale)
bolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 sg. și pl. boleáscă
BOÁLĂ s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lâncezime, lângejune, lângoare, morbiciune, pătimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoză malignă; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoză inghinală subacută; boala lui Pierre Marie și Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoză fibrochistică; boala papagalilor = psitacoză; boala Rustițki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală v. nebunie; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carré = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.
BOÁLĂ s. v. capriciu, chef, ciudă, fandoseală, fantezie, fason, fiță, gelozie, invidie, maimuțăreală, moft, naz, nărav, necaz, pasiune, patimă, pică, pizmă, poftă, pornire, prosteală, ranchiună, sclifoseală, toană, viciu.
BOALĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
BOALĂ-LUMEÁSCĂ s. v. boală venerică.
BOALĂ-LÚNGĂ s. v. febră tifoidă, tifos.
BOALĂ-MÁRE s. v. febră tifoidă, tifos.
BOALĂ-REÁ s. v. epilepsie, febră tifoidă, tifos.
BOLÍ vb. v. zăcea.
Boală ≠ sănătate
boálă (-óli), s. f.1. Maladie, afecțiune, beteșug. – 2. Calamitate, dezastru. – 3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se folosește cu privire la animale, și uneori și la oameni. Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich, Slaw. Elem., 15), cf. sb. bol(a) „boală”, rus. bolĭ „durere”. Cf. boli și bolnav; bală.
bolí (bolésc, bolít), vb. – A se îmbolnăvi, a se simți rău. Sl. bolĕti (Cihac, DAR); cf. boală. – Der. boleac, adj. (înv., bolnăvicios); bolie, s. f. (înv., rană).
BOÁLĂ boli f. 1) Tulburare a stării normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afecțiune. ~ infecțioasă. ~ epidemică. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagră) epilepsie. ~ de zahăr diabet. Boli profesionale boli care survin în urma exercitării unei profesii. ~ mintală psihoză. A băga pe cineva în ~e a) a băga groaza în cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supăra tare pe cineva. 2) fig. Obișnuință anormală, nedirijată de voință și de rațiune; înclinație excesivă și condamnabilă; viciu; patimă. [G.-D. bolii; Sil. boa-lă; Pl. și boale (în expresii)] /<sl. boli
A BOLÍ ~ésc intranz. pop. A suferi de o boală; a fi bolnav timp mai îndelungat.
boală f. 1. dărăpănarea sănătății: boala copiilor, epilepsie; boală câinească, umflarea pântecelui la copiii de țâță; boală uscată, consumpțiune; 2. stricăciune (la plante). [Slav. BOLĬ].
boală f. vită (în graiul țărănesc): hais, boală. [Cf. bou].
bolì v. a fi sau a zăcea bolnav: copiii când bolesc de boala câinească ISP. [V. boală].
boálă f., pl. e și (est) bolĭ (vsl. bolĭ, bolnav; sîrb. bol, durere, rus. bolĭ, durere. V. bolesc, boleșniță, bolnav). Stricarea sănătățiĭ, starea ființeĭ orĭ planteĭ bolnave, ca atuncĭ cînd suferă de frigurĭ, holeră, oftică, dalac, mălură, tăcĭune ș.a. (V. epidemie, diateză). Fig Pasiune, manie: acest om are boala politiciĭ. Persoană nesuferită, cĭumă, scîrbă: cine-ĭ cĭuma asta? Epitet injurios cu care țăranu se adresează viteĭ: hăĭs, boală! A băga în boală saŭ în boale, a îngrozi, a emoționa grozav. A băga rufele’n boală, a le murdări spălîndu-le răŭ. Boala copiilor, epilepsie. Boală cînească, socote, unflarea pînteceluĭ la copiĭ cînd îi înțarcă și mănîncă fără să se sature. Boală uscată, consumare, stingere, marazm.
bolésc v. intr. (vsl. bolĭeti. V. boală pri- și războiesc). Îs bolnav: a bolit mult timp.
boa s. v. CAPRICIU. CHEF. CIUDĂ. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. GELOZIE. INVIDIE. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. NECAZ. PASIUNE. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. POFTĂ. PORNIRE. PROSTEALĂ. RANCHIUNĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VICIU.
BOA s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lîncezime, lîngejune, lingoare, morbiciune, pătimire. (Are o ~ ascunsă.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Basedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Pierre Marie și Marinescu = acromegalie; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală = alienare, alienație, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carre = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.
boală-cîinească s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.
boală-lumească s. v. BOALĂ VENERICĂ.
boală-lungă s. v. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS.
boală-mare s. v. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS.
boală-rea s. v. EPILEPSIE. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS.
BOLI vb. a piroti, a tînji, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. și Olt.) a tiromi. (înv.) a lîncezi. (~ de multă vreme in pat.)
BOALĂ. Subst. Boală, morb (livr.), afecțiune, suferință, suferire (înv.), maladie (livr.), morbiditate; chin, chinuire, chinuială (rar), durere, zăcare, zacere, zăcut, zălezeală (reg.), gogire (pop. și fam.), betegie (reg.), beteșug (pop.), betejeală (pop.), războlire (pop.); molimă (pop.), epidemie, endemie, contagiune (înv.), boliște (reg.), boleșniță (pop.), boleaznă (pop.), epizootie; îmbolnăvire; infectare, infecție, contaminare, contagiune, contagiere, molipsire, molipseală (rar); intoxicare, intoxicație, otrăvire. Malignitate; benignitate. Ipohondrie, nosofobie. Bolnav, suferind, pacient, ipohondru. Adj. Bolnav, bolnăvior (dim.), suferind, războlit (pop.), suferitor (rar), beteag (pop.), betejit (reg.), zăcaș (reg.), căzut la pat, cu un picior în groapă; bolnăvicios, maladiv, morbid, morbos (rar); nesănătos, șubred, debil, ticălos (înv.), slab, slăbit, plăpînd, firav, slăbuț, astenic. Ipohondru. Infecțios, molipsitor, contaminant, contagios, epidemic, endemic. Malign; benign. Vb. A fi bolnav, a boli (pop.), a suferi, a fi suferind, a se chinui, a pătimi, a boli la pat (pop.), a zăcea, a sta la (în) pat, a gogi (pop. și fam.), a zălezi (reg.). A se îmbolnăvi, a se bolnăvi (pop.), a coace o boală, a cădea (bolnav) la pat, a se războli (pop.), a se beteji (reg.), a cădea la (în) zăcare; a se molipsi, a se contamina, a se infecta; a se intoxica. A îmbolnăvi, a contamina, a contracta (a lua) o boală, a contagia, a infecta. A arăta rău (prost), a se zbate în ghearele morții, a fi cu un picior în groapă, a-l căuta moartea, a fi bolnav de moarte, a mirosi a pămînt, a fi mai mult mort decît viu, a fi între viață și moarte. V. doctor, durere, fobie, infirmitate, instituții sanitare, manie, medicament, nebunie, tratament medical.
bolí, bolesc, vb. intranz. – A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar, 1980: 4). – Din sl. bolĕti (Cihac, DEX, MDA).
bolí, bolesc, vb. intranz. – A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar 1980: 4). – Din sl. bolĕti (DEX).
a avea boală (pe cineva) expr. 1. a invidia (pe cineva), a pizmui (pe cineva). 2. a avea resentimente (față de cineva)
a băga (ceva) în boale expr. a murdări un obiect în așa fel încât să nu mai poată fi curățat perfect.
a băga boala (în cineva) expr. a excita (pe cineva), a ațâța (pe cineva).
a băga în boală / în boale expr. 1. a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria.
a da în boale expr. 1. a se îmbolnăvi de blenoragie. 2. a se enerva, a se înfuria.
a i se trage boala de la dop expr. (glum.) a se îmbolnăvi din cauza excesului de băuturi alcoolice.
a lăsa (pe cineva) în boli / în moara lui expr. (pop.) a lăsa (pe cineva) în pace.
a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți expr. 1. a speria tare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria.
boală, boli s. f. 1. animal de tracțiune; dobitoc. 2. (numai la sg.) invidie, ciudă; motiv de supărare.

boli dex

Intrare: boală
boală 2 pl. -e substantiv feminin
boală 1 pl. -i substantiv feminin
Intrare: boli
boli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a