boléșniță sf [At: CARAGIALE, O. VII, 204 / V: (reg) -ejn-, -liș- / Pl: ~țe / E: bg бoлeзни] 1 (Pop) Boală (molipsitoare). 2 Epidemie. 3 (Înv; fig) Cameră mică, insalubră. 4 (Reg) Planta Mentha longifolia.

BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica.

BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica.

BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Popular) Boală (de obicei ușoară) molipsitoare; epidemie, molimă (puțin violentă). în fiecare vară ne bolnăveam de friguri... Dinspre baltă vine boleșniță. STANCU, D. 276. O boleșniță, care dădu pe neașteptate in păsări, puse vîrf necazurilor. DUNĂREANU, N. 22. În țară bîntuie multe boleșnițe. CARAGIALE, C.VII 204.

BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare; epidemie. – Bg. boleštnica.

boléșniță^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițe

boléșniță s. f., g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițe

BOLÉȘNIȚĂ s. v. epidemie, epizootie, molimă.

boleșniță f. boală lipicioasă, epidemie puțin violentă. [Rut. BOLESNIȚĬA].

boléșniță f., pl. e (vsl. bolestĭnica, rut. bolésnicĕa. V. boleaznă). Epidemia, molimă.

boleșniță s. v. EPIDEMIE. EPIZOOTIE. MOLIMĂ.