boldit definitie

2 intrări

21 definiții pentru boldit

boldí [At: ALECSANDRI, T. 747 / Pzi: ~desc / E: bold] 1 vt (Trs; Ban) A îmboldi. 2 vt (Mol; Buc) A holba ochii. 3-4 vri A privi cu încordare. 5 vr (Fig) A se certa.
boldít, ~ă a [At: CANTEMIR, 1.1, 158/ Pl: ~iți, ~e / E: boldi] 1-2 Holbat (1-2).
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. (Cu privire la ochi; urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau, mai rar, «asupra») A căsca, a holba, a zgîi. Ionuț ieși în larg și-și boldi ochii asupra: acestei lumi nouă peste care fulguiau lin trandafiri de zori. SADOVEANU, F. J. 446; Căpitanul boldi, la Andrei niște ochi de taur. HOGAȘ, 92. Ce stai acolo înfipt ca un butuc și boldești ochii la mine? ALECSANDRI. T. 747. ◊ (Neobișnuit, complementul indică privirea) Și își boldea nedumerit privirea. TOMA, C. V. 349 2. Refl. A privi cu încordare, a se uita țintă (undeva, la cineva sau la ceva). Lumea s-a boldit de uimire și neașteptare. POPA, V. 217.
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Despre ochi. p. ext. despre privire) Căscat, holbat, zgîit. Un cap necunoscut... cu ochii boldiți. VLAHUȚĂ, O. A. III 190. Aleargă cu ochii boldiți la locul unde au zărit-o picînd. ALECSANDRI, C. 65.
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. (Reg.) Tranz. 1. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. 2. A ghionti, a împinge. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi. – Din bold.
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.
boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă
boldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. boldeáscă
BOLDÍ vb. v. bulbuca, căsca, holba, îmboldi, mări, umfla, zgâi.
BOLDÍT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, umflat, zgâit.
A BOLDÍ ~ésc tranz. 1) v. A ÎMBOLDI. 2) (ochii) A deschide larg, privind încordat; a zgâi; a holba. /Din bold
A SE BOLDÍ mă ~ésc intranz. A se uita cu ochii larg deschiși și ațintiți într-un punct fix. /Din bold
boldì v. 1. a împunge cu boldul; 2. a împinge cu cotul; 3. fig. a îndemna; 4. a aținti: ce boldești ochii la mine? AL.
boldésc v. tr. (d. bold). Holbez (bolocănesc) ochiĭ, mă uit speriat. V. refl. Mă uit furios: a te boldĭ la cineva. Ban. Îmboldesc.
boldi vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. ÎMBOLDI. MĂRI. UMFLA. ZGÎI.
boldit adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT.
boldít, -ă, boldiți, -te, adj. – Ascuțit, vârfuit. – Din boldi „a ascuți, a face vârf” (< bold1 „ac”).

boldit dex

Intrare: boldi
boldi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: boldit
boldit adjectiv