boldișór sn [At: TEODORESCU, P. P. 153 / Pl: ~oare / E: bold1 + -ișor] 1-2 (Șhp) Bold (1) (mic).

BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor.

BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor.

BOLDIȘÓR, boidișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui bold (4). Să facem un boldișor, Să-l avem la plugușor, Șă meargă mai iutișor. TEODORESCU, P. P. 153.

BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. Diminutiv al lui bold.

boldișór^ (reg.) s. n., pl. boldișoáre

boldișór s. n., pl. boldișoáre