boldeícă [At: PĂSCULESCU, L. P. / V: -dică / Pl: ~ici / E: boldei + -că] 1 sf Cățelușă boldei (1). 2-3 sf a (Femeie) scurtă și îndesată. 4-5 sf a (Vițică) vârstnică și nedezvoltată.

BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. (Pop.) Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că.

BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că.

BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. Cățelușă de vînătoare. V. bold ei. Nu poci, nu poci, Ibraime, Ca să ies afar’ la tine: E-o holdeică lătrătoare. PĂSCULESCU, L. P. 295. Vijla, boldeica, Ea mi se oprea Piatră de-mi lătra Și ocol îi da. TEODORESCU, P. P. 420.

BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. Femela boldeiului. – Din boldei + suf. -că.

boldéică (pop.) s. f., g.-d. art. boldéicii; pl. boldéici

boldéică s. f., g.-d. art. boldéicii; pl. boldéici