boldei definitie

11 definiții pentru boldei

boldéi [At: TEODORESCU, P. P. 419 / Pl: ? / E: bold1 + -ei] 1 sm Câine ciobănesc Cf cotei. 3 a (D. câini) Mic.
BOLDÉI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Bold + suf. -ei.
BOLDÉI, boldei, s. m. Câine de talie mică, cu picioare scurte. – Bold + suf. -ei.
BOLDÉI, boldei, s. m. Baset. Cînd s-a întors în bătătură, boldeiul cu coada încîrligată i-a lins mîna. SADOVEANU, N. P. 375. Și cu el purta. Boldei Și dulăi, Șoimei Ș-ogărei. TEODORESCU, P. P. 429.
BOLDÉI, boldei, s. m. Câine de talie mică; cu picioare scurte. – Din bold + suf. -ei.
boldéi^ (pop.) s. m., pl. boldéi, art. boldéii
boldéi s. m., pl. boldéi, art. boldéii
boldéi (boldéi), s. m. – Cîine de talie mică, de vînătoare. Probabil engl. bulldog, alterat în pronunțarea pop. Este cuvînt intrat în limbă în sec. XIX, ca termen de vînătoare, și se aplică numai cîinilor de rasă străină. DAR și Scriban îl derivă de la bold; nu reușim însă să ne explicăm legătura semantică între cele două cuvinte. Totuși, această apropiere spontană poate explica schimbarea pronunțării. – Der. bold(e)ică, s. f. (cățea de vînătoare). Dacă etimonul pe care îl propunem este corect, boldei, este dublet al lui buldog, s. m. (mops, cîine de pradă), din engl., prin intermediul fr. bouledogue.
BOLDÉI ~ m. 1) Specie de câini de vânătoare cu corpul lung și cu picioarele scurte, folosit pentru a scoate vulpile sau bursucii din vizuină; baset. 2) Câine din această specie. [Sil. bol-dei] /bold + suf. ~ei
boldeiu m. câine de vânat cu picioarele scurte: leagă-ți boldeii! ISP. [Lit. câine care boldește sau împunge vânatul].
boldéĭ m., pl. tot așa (d. bold). Sud. Coteĭ, cățel. Un fel de cîne patic (negru cu galben) care se bagă pin vizuinĭ („îmboldește” vînatu să ĭasă). – În Tel. holdeĭ. – Fem. -eĭcă, pl. e.

boldei dex

Intrare: boldei
boldei substantiv masculin