bold2 sn [At: VAIDA / V: -ă sf/ Pl: ~e / E: mg bolt] (Trs) 1 Prăvălie. 2 Boltă. 3 Cocoașă. bold1 sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: -ă sf / Pl: ~uri i E: vsl бoлдъ „ghimpe”] 1 Băț ascuțit pentru îndemnarea vitelor Si: (înv) strămurare. 2 (Îe) A da cuiva ~(uri) A îndemna. 3 (Îae) A înțepa. 4 (Îae) A face aluzie la cineva. 5 (Îcs) De-a -u’ Joc de copii Cf de-a boalda, de-a-n boulea. 6 (Fig) Imbold. 7 (Înv) Țepușă folosită ca instrument de tortură. 8 (Înv; la albine) Ac. 9 (Înv) Ghimpe. 10 (Înv) Vârful suliței. 11 (Înv) Cuiul pintenilor. 12 (Reg) Bobic. 13 Obiect ascuțit care se înfige sau se bate în ceva. 14 Ac cu gămălie. 15 (Înv) Bijuterie în formă de bold (14), pentru cap sau corsaj. 16 Caia. 17 (Reg) Cuiul bătut în capul căpățânii de la roată. 18 (Pop) Cui de metal care împodobește plăselele cuțitelor. 19 (Pop) Fierul ce se pune în capul grindeiului. 20 (Reg) Element de constmcție în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit Cf țeapă, țepușă, săgeată, istum, sulinar, măgar, siston, brâncă. 21 Capătul ascuțit, de jos, al fusului. 22 (Ggf; îvp; îs) -ul cerului Pol. 23 (Tip; îs) ~ de sulă Instrument ascuțit la vârf, cu care se ridică litera spre a corecta greșelile. 24 Gămălie.
BOLD1, bolduri,
s. n. (
Reg.)
1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală.
2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț).
3. (
Înv.) Imbold.
4. (
Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din
sl. bodlĭ „ghimpe”.
BOLD2 adj. invar. Aldin. Literă bold. – Din
engl. bold. BOLD, bolduri,
s. n. (
Reg.)
1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală.
2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț).
3. (
Înv.) Imbold.
4. (
Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din
sl. bodlı „ghimpe”.
BOLD, bolduri,
s. n. 1. (
Mold.) Ac de mărime variabilă, cu o măciulie la un capăt, avînd diferite întrebuințări; (în special) ac cu gămălie. Bold de cravată. Bold de pălărie. ▭ Ne-am împuns fiecare... cu un bold. SADOVEANU, N. P. 36. [Nevăstuica] se opri neliniștită in lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. SADOVEANU, O. II 525. Profirițăi i-am scris în mai multe rînduri să-mi trimată un bold și niște brice. KOGĂLNICEANU, S. 208. ♦ (Har) Măciulie, gămălie. Berbeci... Cu coarnele răsucite, La gîturi cu pietre scumpe, Și-n vîrful cornițelor, în chipul boldurilor, Cîte-o piatră nestemată. TEODORESCU, P. P. 480.
2. Vîrf ascuțit. Veneau oamenii... cu pari subțiri, ușori și lungi, ca să le puie bolduri de fier la vîrf. SADOVEANU, O. A. II 116.
3. Cui de metal, ca o măciulie, servind ca podoabă la diverse obiecte. Paftale cu bolduri. TEODORESCU, P. P. 80. Cu paloșe-n bolduri, Lăsate pe șolduri. TEODORESCU, P. P. 497.
3. Băț ascuțit cu care se împung vitele spre a le îndemna la mers. Aoleu! mă doare șoldul, C-a dat în mine cu boldul! ALECSANDRI, P. P. 354. ◊
Expr. A da cu boldul în cineva sau
a da cuiva bolduri = a necăji, a tachina, a înțepa (prin aluzii răutăcioase). N-a fost zi să nu deie cu boldul în cinstiții caimacami, ca să-i facă harnici. SADOVEANU, Z. C. 325. Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri. PANN, P. V. I 8. ♦ Împunsătură, înțepătură. Dete bolduri boilor... pînă ce ajunse acasă cu noaptea în cap. POPESCU, B. IV 34. ◊
Fig. Necontenit simțeam în pleoape boldurile stelelor. SADOVEANU, N. F. 57. Poate că boldul egoismului ne îndeamnă la acest proiect. NEGRUZZI, S. I 304.
5. (Regional) Par ascuțit care se pune în vîrful caselor țărănești, al corturilor, al steagurilor etc. Boldul înalt al locuințelor... de unde luna își făcuse obiceiul să răsară. HOGAȘ, DR. II 55.
BOLD, bolduri,
s. n. (
Reg.)
1. Ac de mărime variabilă, cu o măciulie la unul din capete; (în special) ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal, ca o măciulie, servind ca podoabă. Paftale cu bolduri (TEODORESCU).
2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă la mers vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură. Dete bolduri boilor (POPESCU).
3. (
Înv.) Îndemn, imbold. – Slav (
v. sl. bodlı „ghimpe”).
BOLD s. v. ac, ac cu gămălie, cep, imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, strămurare. bold (bólduri), s. n. –
1. Strămurare, strămurariță. –
2. (La albină și alte insecte) Ac. –
3. Vîrf ascuțit. –
4. Ac cu gămălie, ac, cui. –
5. Imbold.
Sl. bodli „spin” (Miklosich, Lexicon, 35; Cihac, II, 21),
cf. bg. bodilo „ac, vîrf ascuțit”.
Der. boldan,
s. n (vîrf, culme; tibia); boldi,
vb. (a împunge; a îmboldi; a căsca ochii); boldiș,
adv. (oblic, pieziș); boldișcă,
s. f. (secară); boldui,
vb. (a incrusta); imbold,
s. n. (stimulent, îndemn); îmboldi,
vb. (a înțepa; a îmboldi, a incita); îmbolditor,
adj. (care înțeapă). Imbold este
der. postverbal de la îmboldi, introdus artificial de literatură (
cf. fonetismul cu i în loc de î) și fără circulație populară. Din aceeași familie trebuie să facă parte beldie,
s. f. (prăjină subțire, par lung; tulpină), chiar dacă vocalismul prezintă vreo dificultate;
der. beldios,
adj. (ațos); beldete,
s. m. (Olt, băț); beldiță,
s. f. (pește, Alburnus bipunctatus).
BOLD ~uri n. pop. 1) Ac scurt cu gămălie la capăt. 2) Obiect de metal în formă de agrafă, cu vârf ascuțit, folosit pentru a fixa ceva. 3) Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele la mers. 4) Împunsătură cu un asemenea băț. /<sl. bodli bold n.
1. acul unor insecte;
2. Mold.
ac cu gămălie; 3. furcă de împuns vitele;
4. fig. îndemn, stimulent: sub boldul unui dor AL.;
5. fierul ce se pune în capul fusului morii;
6. pl. țăpuși la o casă țărănească. [Slav. BODLĬ].
bold n., pl. urĭ (vsl. bodlĭ. V.
beldie, îmboldesc, ghĭold). Băț, vargă, strămutare, nuĭa de îmboldit vitele la mers. Ghiont, semn făcut cuĭva pe ascuns. Fig. Îmboldire, îndemn, stimul. Ac cu gămălie de prins o haĭnă (est). Pinten fără duriță. Cuĭ bătut într’o plăsea. Paru care susține un cort. V.
fibulă. bold s. v. AC. AC CU GĂMĂLIE. CEP. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. STRĂMURARE. bold1, bolduri, s.n. – 1. Ac. 2. Vârf ascuțit. 3. Ac cu gămălie. – Din sl. bodlĭ „ghimpe, spin” (Miklosich, Cihac, Scriban, Șăineanu, DEX). bold2, bolduri, s.n. – (reg.; înv.) Prăvălie, dugheană, magazin rural: „Și-om mere în boldurele / Și ne-om cumpăra curele” (Memoria, 2001: 104). – Din magh. bolt „prăvălie” (MDA). bold1, -uri, s.n. –
1. Ac.
2. Vârf ascuțit.
3. Ac cu gămălie. – Din sl. boldĭ „ghimpe, spin”.
bold2, -uri, s.n. – Prăvălie, dugheană: „Și-om mere în boldurele / Și ne-om cumpăra curele” (Memoria 2001: 104). – Din magh. bolt „prăvălie”.
BOLD subst. 1. -, Ilie (Î Div) și s.; -u (Tec II; Sd IV); -ul (C Bog); -ulești (Sd XXII). 2. Bold/a, Gh. (Ul 19); -a, Ile (16 A I 131); -ea (Dm; Ard; 16 B 1 178); -escul (Dm) -ești s. 3. Boldăș (Ștef; C. Bog). 4. + -an: Boldan (16 BV 470) sau < subst. boldan. 5. + -ar: Boldar, V., mold. (An Com). 6. Boldeață (Grd. 7. Boldici (Sur VI; AO XIX 156). 8. Boldiș (Glos) < adj. boldiș; Boldișor (Isp; Boldeș mold. (Sur I). 9. Boldoc (Ard). 10. Boldoiu (Aș Br 178); -l, R. (17 B IV 190). 11. Boldușca, Șt., mold., 1709 (BCI IV 192). Pentru numele ardelene cf. și subst. ard. bold, și boldar < ung. bolt „prăvălie” (com. Al. Cristurean). 12. Cf. Boldini, D. log., munt. 1659 (D Buc).