bolboroseálă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: bolborosi + -eală] 1-4 Bolborosire (1-4).

BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Bolborosi + suf. -eală.

BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Bolborosi + suf. -eală.

BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Faptul de a bolborosi; mormăială, bodogăneală. A tăcut Mitrache și nu s-a mai auzit decît bolboroseala popii. GALAN, Z. R. 60. ♦ Fig. [Trîmbițarea cocoșului] se sfîrșise c-o bolboroseală, ca și cum ținea să împărtășească soațelor lui o taină. SADOVEANU, P. M. 147.

BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Din bolborosi + suf. -eală.

bolboroseálă s. f., g.-d. art. bolborosélii; pl. bolboroséli

bolboroseálă s. f., g.-d. art. bolborosélii; pl. bolboroséli

BOLBOROSEÁLĂ s. v. bombăneală.

bolboroseală (est) și borb- (vest) f., pl. elĭ. Acțiunea de a bolborosi. Zgomotu acesteĭ acțiunĭ. – În Trans. borboseală.

BOLBOROSEALĂ s. bodogăneală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit.