bolboșá vtr [At: DELAVRANCEA, S. 92 / V: -oroșa / Pzi: ~șéz / E: bulbuca + (loboș3)] 1-2 A (se) bulbuca.

bolboșát, ~ă [At: PĂSCULESCU, L. P. / V: -ojat / Pl: ~ați, ~e / E: bolboșa] 1 a (D. ochi) Bulbucat. 2 s Femeie cu ochii bulbucați.

BOLBOȘÁ, bolboșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A-și holba ochii. – Et. nec.

BOLBOȘÁT, -Ă, bolboșați, -te, adj. (Pop.; despre ochi) Umflat, bulbucat, holbat. – V. bolboșa.

BOLBOȘÁ, bolboșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A-și holba ochii. – Et. nec.

BOLBOȘÁT, -Ă, bolboșați, -te, adj. (Pop.; despre ochi) Umflat, bulbucat, holbat. – V. bolboșa.

BOLBOȘÁ, bolboșesc, vb. I. Tranz. (Numai cu complementul «ochii») A bulbuca. Cea de-a doua bolboșea ochii săi verzurii, scăpărînd seîntei de minte. DELAVRANCEA, S. 92.

BOLBOȘÁT, bolboșați, adj. m. (Despre ochi) Bulbucați. Cu buzele late, Roșii și umflate. Cu ochi refecați, Mari și bolboșați. PĂSCULESCU, L. P. 288.

BOLBOȘÁ, bolboșez, vb. I. Tranz. A-și holba ochii.

BOLBOȘÁT, -Ă, bolboșați, -te, adj. (Despre ochi) Bulbucat. – V. bolboșa.

bolboșá (a ~)^ (pop.) vb., ind. prez. 3 bolboșeáză; ger. bolboșấnd

bolboșá vb., ind. prez. 1 sg. bolboșésc, 3 sg. și pl. bolboșeáză; ger. bolboșând

BOLBOȘÁ vb. v. bulbuca, căsca, holba, mări, umfla, zgâi.

BOLBOȘÁT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, umflat, zgâit.

boboșéz (mă) v. refl. (imit. ruda cu bobotesc, boborojesc, gogoașă, bulbuc). Munt. Mă bulbuc, mă unflu: ochĭ boboșațĭ de somn. – Și bolboșez. (Cl. 1919, 3, 213) și bobonez: strugurĭ cu rodu bobonat (ChN. 1, 15). V. brobonez.

bolboșésc V. boboșez.

bolboșa vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. UMFLA. ZGÎI.

bolboșat adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT.