bolboșá vtr [At: DELAVRANCEA, S. 92 / V: -oroșa / Pzi: ~șéz / E: bulbuca + (loboș3)] 1-2 A (se) bulbuca.

BOLBOȘÁ, bolboșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A-și holba ochii. – Et. nec.

BOLBOȘÁ, bolboșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A-și holba ochii. – Et. nec.

BOLBOȘÁ, bolboșesc, vb. I. Tranz. (Numai cu complementul «ochii») A bulbuca. Cea de-a doua bolboșea ochii săi verzurii, scăpărînd seîntei de minte. DELAVRANCEA, S. 92.

BOLBOȘÁ, bolboșez, vb. I. Tranz. A-și holba ochii.

bolboșá (a ~)^ (pop.) vb., ind. prez. 3 bolboșeáză; ger. bolboșấnd

bolboșá vb., ind. prez. 1 sg. bolboșésc, 3 sg. și pl. bolboșeáză; ger. bolboșând

BOLBOȘÁ vb. v. bulbuca, căsca, holba, mări, umfla, zgâi.

boboșéz (mă) v. refl. (imit. ruda cu bobotesc, boborojesc, gogoașă, bulbuc). Munt. Mă bulbuc, mă unflu: ochĭ boboșațĭ de somn. – Și bolboșez. (Cl. 1919, 3, 213) și bobonez: strugurĭ cu rodu bobonat (ChN. 1, 15). V. brobonez.

bolboșésc V. boboșez.

bolboșa vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. UMFLA. ZGÎI.