bolânzire definitie

bolânzí vi(f) [At: MARIAN, NA. 389 / V: -Iun-, -Ion- / Pzi: -zesc / E: bolănd] 2 (Mgm) A înnebuni (1,3).

bolânzí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolânzésc, imperf. 3 sg. bolânzeá; conj. prez. 3 să bolânzeáscă

bolânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolânzésc, imperf. 3 sg. bolânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bolânzeáscă

BOLÂNZÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

bolînzi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

bolânzire dex

Intrare: bolânzi

bolânzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

Intrare: bolânzit

bolânzit

bolânzire