bol definitie

19 definiții pentru bol

bol2 sn vz voi
bol3 sn [At: LTR / E: fr bol] Varietate de argilă cu mult oxid de fier.
bol4 sm [At: H IX, 315 / Pl: ~i / E: vsl бoль] (Înv) Bolnav de friguri.
bol1 sn [At: PAMFILE, I. C. 382 / Pl: ~uri / E: fr bol] 1 Cocoloș. 2 (Îs) – alimentar Cocoloș rezultat din alimentele mestecate în cavitatea bucală. 3-4 Vas (semi)rotund. 5 (Muz) Surdină mobilă în formă de cupă metalică sau de cauciuc.
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică, fără picior. – Din fr. bol.
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. ◊ Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică cu sau fără picior. – Din fr. bol.
BOL, boluri, s. n. (Numai în expr.) Bol alimentar = cocoloș rezultat din amestecul în gură al alimentelor cu salivă.
BOL, boluri, s. n. (În expr.) Bol alimentar = cocoloș rezultat din amestecarea alimentelor cu salivă. – Fr. bol.
bol s. n., pl. bóluri
bol s. n., pl. bóluri
BOL s.n. 1. Cocoloș. ◊ Cocoloș alimentar = cocoloș format din alimentele amestecate în gură cu salivă. 2. Ceașcă sferică simplă. 3. (Muz.) Surdină din cupe mobile, din metal sau cauciuc. [Pl. -luri. / < fr. bol, cf. gr. bolos – bulgăr, masă].
BOL1 s. n. 1. cocoloș. ♦ ~ alimentar = pastă din alimentele amestecate în gură cu salivă. 2. vas de metal sau ceramică în formă de calotă sferică; cupă. 3. (muz.) surdină din cupe mobile, din metal sau cauciuc. (< fr. bol)
-BÓL2, -BÓLĂ elem. „aruncare, transformare”. (< fr. -bole, cf. gr. bolein, a arunca)
BOL ~uri n.: ~ alimentar cocoloș de alimente rezultat al masticației. /<fr. bol
bol n. 1. ceașcă mare fără mâner; 2. conținutul ei: un bol de lapte; 3. un fel de hap gros; bol alimentar, massă rotunjită ce formează pe limbă alimentele amestecate.
*bol n., pl. urĭ (vgr. bólos, aruncătură. V. simbol). Ceĭa ce înghițĭ dintr’o singură înghițitură: bol alimentar. V. gălătuc.
BOL; sînt posibile trei etimologii: sl. ьoлe „mai bun”, iranic bol (O Dens T) și boli pl. < subst. boală. I. Bole și Boli: 1. Bole, fam. (Dm; C Bog; Bir I, III; Tec I); – n. unic, 1488 (Ț-Rom 377; 16 B I 43, VI 8). 2. Bolea (Paș; Met 30; Sd XXII; RI VI 215); Bolla (Sd XVI) Bole, pren., ar. (Fărș). 3. Boli b., ar. (Fărș). 4. Bolean. Ene, moșnean (Drj 32). 5. Bol/escu (Puc); -easca s.; -ești fam. (Puc); suf. -ianu: Boleșteanu (Cep 31); -l (Cotr 53). 6. Boleț (Moț). 7. Bolișor, V. (Tec II; Sur VIII; Isp III1); – Ionașco (17 A II 225). 8. Boluț (17 A III 118). II. Alte derivate. 1. + -ac, -aciu: Bolaci din Cozmești zis și Bolachi, Gh., 1674, frate cu Vasile Corcot (Isp III2); Bolaciu (Dm); Bolăcești s. (Dm); cf. însă și germ. Bolach, nume de persoană la sași < Valah (etim. Drăg 18 n. 3). 2. + suf. -iac: Boliac fam. (Șez); cf. Cezar Bolliac, literat, cf. subst. boleac „bolnăvicios” și srb.-cr. Bolak < Boleslav (Rad v. 82 p. 88). 3. +ca: Bolca b. (16 A I 520; 16 B IV 186); f. (16 A I 268, III 391 și IV 262); Bolcești s. (Dm); cf. și subst. bolcă „bolfă” (DLR). 4. + -ca, -an: Bolcan, V. (Sur XXV). 5. + -ca, -aș: Bolcaș, Lucian, act.; Bolcăș, mold.; Bolcoș (16 A III 19). 6. Bol + suf. -oș: Boloș, Toader (C Bog; 16 A II 10). 7. + -otă: Bolotești s. (Dm), dacă nu-i diformare din Bolat < Bulat sau < Balotă. 8. + -șa: Bolșa, popă (17 B I 383).
-BOL (-BOLĂ) „aruncare, schimbare, transformare”. ◊ gr. ballo, ballein „a azvîrli, a arunca” > fr. -bole, germ. -bol, engl. -bole > rom. -bol și -bolă.
-BOLĂ, v. -BOL.

bol dex

Intrare: bol (subst.)
bol subst. substantiv neutru
Intrare: Bol
Bol
Intrare: bol (suf.)
bol suf.