bojogar definitie

12 definiții pentru bojogar

bojogár sm [At: FILIMON, C. II, 338 / Pl: ~i / E: bojog + -ar] 1 (Înv) Persoană care adună bojocii (1) aruncați din abatoare și-i vinde pentru hrana câinilor și pisicilor. 2 (Rar) Potlogar.
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Hoț, borfaș, găinar. ♦ (De nuanță afectivă) Șiret, ștrengar. V. hoțoman. Scotea, nene, bojogarul de zeu, niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110.
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Hoț, borfaș. ♦ Șiret, ștrengar. – Din bojog + suf. -ar.
bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogári
bojogár s. m., pl. bojogári
BOJOGÁR s. v. borfaș, pungaș.
bojogar m. hoț prost sau nedibaciu: da, sunteți niște bojogari FIL. [Lit. vânzător de bojogi].
bojogár m. (d. bojog, lucru fără valoare în măcelărie). Munt. Cel ce ĭa bojociĭ p. hrana cîinilor și pisicilor. Fig. Hoț prost, găinar, borfaș. – Fem. -ărïță, pl. e.
bojogar s. v. BORFAȘ. PUNGAȘ.
bojogar, bojogari s. m. hoț mărunt

bojogar dex

Intrare: bojogar
bojogar substantiv masculin