bojdeucă definitie

13 definiții pentru bojdeucă

bojdeúcă sf [At: CREANGĂ, GL. / V: bujdeau- / P: ~deu- / Pl: ~uce / E: nct] 1 Casă mică, sărăcăcioasă. 2 (Rar) Casă pustie.
BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă țărănească mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. bujdă.
BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. bujdă.
BOJDEÚCĂ, bojdeuci, s. f. (Mold.) Casă mică, simplă, sărăcăcioasă. Mică era și bojdeuca bătrînilor, acoperită cu stuh și paie. SADOVEANU, O. II 313. – Pronunțat: boj-deu-.
BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-]
bojdéucă^ (reg.) (-deu-) s. f., g.-d. art. bojdéucii; pl. bojdéuci
bojdéucă s. f. (sil. -deu-), g.-d. art. bojdéucii; pl. bojdéuci
BOJDÉUCĂ s. v. cocioabă.
Bojdeucă ≠ castel, palat
BOJDÉUCĂ ~ci m. pop. Casă mică, veche și sărăcăcioasă; cocioabă. [G.-D. bojdeucii; Sil. -deu-că] /Orig. nec.
bojdeucă f. Mold. cocioabă: în bojdeuca unde locuesc ei CR. [Și bujdeucă, diminutiv dela bujdă].
bojdéŭcă V. bujlă.
bojdeucă s. v. COCIOABĂ.

bojdeucă dex

Intrare: bojdeucă
bojdeucă substantiv feminin
  • silabisire: -deu-