boitár sm [At: SLAVICI, N. II, 54 / Pl: ~i / E: mg bojtár] (Reg) 1 Ajutor de porcar Si: boitaș2. 2 Cioban care mână turma de oi Si: mănător.

BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor (de porci). – Din magh. bojtár.

BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor (de porci). – Din magh. bojtár.

BOITÁR, boitari, s. m. (Transilv.) Ajutor de păstor (la vite sau la porci). Fiecare turmă [de porci] are cîte un păstor și fiecare păstor e ajutat de către doi trei băieți, boitarii. SLAVICI, O. I 117. – Pronunțat: boi-tar.

BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor. [Pr.: boi-] – Comp. magh. bojtár.

boitár^ (reg.) (boi-) s. m., pl. boitári

boitár s. m. (sil. boi-), pl. boitári

boĭtár m. (ung. bojtár, id.). Ban. Ajutor de porcar orĭ de cĭoban.

BOITAR, zis și Baitar mold. (16 A III 97); Baitar pren. sau por. 1578 (TC I 34); Boitor, act. (BA ung. 33), < subst. ard. boitar, cf. magh. bojtár, „ciobănaș”.