Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru boierit

boier├ş [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (├Änv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A tr─âi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (├Äpf; im) A infecta pe cineva cu o boal─â veneric─â.
boier├şt1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 203 / Pl: ~uri / E: boieri] Boierire.
boier├şt2, ~─â [At: Lm / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: boieri] 1 a Care a devenit boier1 (1). 2 sm (Prt) Parvenit. 3 (├Ävp) Sifilitic.
BOIER├Ź, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (├Änv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A tr─âi, a se comporta ca un boier, a avea preten╚Ťii de boier. ÔÇô Din boier.
BOIER├Ź, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (├Änv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A tr─âi, a se comporta ca un boier, a avea preten╚Ťii de boier. ÔÇô Din boier.
BOIER├Ź, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (├Än or├«nduirea feudal─â din ╚Ü─ârile Rom├«ne╚Öti) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dreg─âtorii). ╚śi iat─â-l pe Stoicea: boierit de vod─â. GALACTION, O. I 51. Dup─â b─ât─âlia de la Cosmin, [╚śtefan] ├«l boieri, ╚Ö-acum e ├«n divanul ╚Ť─ârii. DELAVRANCEA, 103. Cu c├«te daruri ╚Öi cinste l-a-nc─ârcat caimacanul pe Negoi╚Ť─â... I-a d─âruit cu hrisov o mo╚Öie, s-o st─âp├«neasc─â de veci, ╚Öi pe d-asupra l-a ╚Öi boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maic─â, mai tr─âie╚Öti? C─â, de c├«nd te-ai boierit, Maica nu te-a mai z─ârit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A tr─âi sau a se comporta ca un boier, adopt├«nd o atitudine comod─â ├«n via╚Ť─â, dispre╚Ťuind munca, l─âs├«ndu-se servit de al╚Ťii. Ei,fir-a╚Ťi ai dracului, v─â boierir─â╚Ťi ╚Öi ave╚Ťi slug─â ╚Öi voi! PAS, L. I 97. Iaca m─âi! Nu cumva s-o boierii? ALECSANDRI, T. 913.
BOIER├Ź, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A tr─âi sau a se comporta ca un boier, dispre╚Ťuind munca. ÔÇô Din boier.
boier├ş (a ~) (├«nv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. boier├ęsc, imperf. 3 sg. boiere├í; conj. prez. 3 s─â boiere├ísc─â
boier├ş vb. (sil. bo-ie-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. boier├ęsc, imperf. 3 sg. boiere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. boiere├ísc─â
BOIER├Ź vb. (├«nv.) a c─âft─âni.
FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătășel.
SALCÂM-BOIERÉSC s. v. salcâm-japonez.
A BOIER├Ź ~├ęsc tranz. ├«nv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier
A SE BOIER├Ź m─â ~├ęsc intranz. fam. (despre persoane) 1) A c─âp─âta apuc─âturi de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier
boier├Č v. 1. a face pe cineva boier (pun├óndu-l ├«n slujb─â); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.
boierit a. 1. făcut boier; 2. de curând intrat între boieri, parvenit: bădăranul boierit.
2) bo─şer├ęsc v. tr. (d. bo─şer, ca rus. bo─şarit─şs─Ľa, a se bo─şeri). Fac bo─şer, da┼ş pitac de bo─şerie. V. refl. Fac pe bo─şeru, m─â fudulesc. M─â lenevesc: na, c─â sÔÇÖa bo─şerit ╚Ťop├«rlanu!
BOIERI vb. (înv.) a căftăni. (A ~ un răzeș.)
boieri, s. m. pl. (intl.) judec─âtori; complet de judecat─â.

Boierit dex online | sinonim

Boierit definitie

Intrare: boieri
boieri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: bo-ie-
Intrare: boierit
boierit adjectiv