Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

39 defini╚Ťii pentru boieresc

boier├ęsc2, -e├ísc─â a vz bouresc
boier├ęsc1, -e├ísc─â [At: (a. 1723) URICARIUL X, 179 / Pl: ~e╚Öti, -urii E: boier + -esc] 1 a Care apar╚Ťine boierilor1. 2 a Referitor la boieri1 (1). 3 a Ca al boierilor1 (1). 4 a Care imit─â deprinderile boierilor1 (1). 5 a (├Äs) Pere -re╚Öti Soi de pere rotunde. 6-7 sf a (╚ś├«s) Poam─â -easc─â (Soi de strugure) cu boabe mari ╚Öi dese Si: b─âbeasc─â. 8 sn (├Änv) Obliga╚Ťie a ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de a executa munci agricole ├«n folosul boierului (1-2). 9 sf Dans ╚Ť─âr─ânesc nedefinit mai ├«ndeaproape. 10 sf Melodie dup─â care se execut─â boiereasca (8).
boier├ş [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (├Änv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A tr─âi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (├Äpf; im) A infecta pe cineva cu o boal─â veneric─â.
BOIER├ëSC, -E├üSC─é, boiere╚Öti, adj. s. n. 1. Adj. Care apar╚Ťine boierilor, privitor la boieri. ÔÖŽ Care imit─â deprinderile boierilor. 2. S. n. (├Än Evul Mediu, ├«n Moldova) Obliga╚Ťie a ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de a munci ├«n schimbul unui lot de p─âm├ónt care le era dat ├«n folosin╚Ť─â; (├«n ╚Üara Rom├óneasc─â) clac─â. ÔÇô Boier + suf. -esc.
BOIER├Ź, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (├Änv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A tr─âi, a se comporta ca un boier, a avea preten╚Ťii de boier. ÔÇô Din boier.
BOIER├ëSC, -E├üSC─é, boiere╚Öti, adj., s. n. 1. Adj. Care apar╚Ťine boierilor, privitor la boieri. ÔÖŽ Care imit─â deprinderile boierilor. 2. S. n. Obliga╚Ťie a ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de a executa munci agricole ├«n folosul st─âp├ónului de p─âm├ónt. ÔÇô Boier + suf. -esc.
BOIER├Ź, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (├Änv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A tr─âi, a se comporta ca un boier, a avea preten╚Ťii de boier. ÔÇô Din boier.
BOIER├ëSC2, -E├üSC─é, boiere╚Öti, adj. De boier, apar╚Ťin├«nd unui boier, caracteristic boierilor. Oamenii mai ner─âbd─âtori intraser─â cu plugurile ├«n p─âm├«ntul boieresc. DUMITRIU, B. F. 102. Toate p─âs─ârile din ograda boiereasc─â... s-au luat dup─â d├«nsul. CREANG─é, P. 67.
BOIER├ëSC1 s. n. (Mold., ├«nvechit) Munc─â agricol─â (constituind principala form─â de exploatare a ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi, chiar ╚Öi fiup─â desfiin╚Ťarea iob─âgiei) pe care ╚Ť─âranul era silit s─â o fac─â ├«n folosul mo╚Öierului, ├«n schimbul por╚Ťiunii de p─âm├«nt pe care acesta i-o l─âsa sau i-o d─âdea ├«n folosin╚Ť─â. V. clac─â, ru╚Öfet. S─â ne m├«ng─âiem c-am sc─âpat m─âcar de boieresc, de ru╚Öfet ╚Öi, de alte bl─âst─âm─â╚Ťii. SADOVEANU, P. M. 200. Hojma unii scriu, r─âcnesc S─â nu fie boieresc. ALECSANDRI, T. I 240. Eu cu doina m─â pl─âtesc De bir ╚Öi de boieresc. TEODORESCU, P. P. 276.
BOIER├Ź, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (├Än or├«nduirea feudal─â din ╚Ü─ârile Rom├«ne╚Öti) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dreg─âtorii). ╚śi iat─â-l pe Stoicea: boierit de vod─â. GALACTION, O. I 51. Dup─â b─ât─âlia de la Cosmin, [╚śtefan] ├«l boieri, ╚Ö-acum e ├«n divanul ╚Ť─ârii. DELAVRANCEA, 103. Cu c├«te daruri ╚Öi cinste l-a-nc─ârcat caimacanul pe Negoi╚Ť─â... I-a d─âruit cu hrisov o mo╚Öie, s-o st─âp├«neasc─â de veci, ╚Öi pe d-asupra l-a ╚Öi boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maic─â, mai tr─âie╚Öti? C─â, de c├«nd te-ai boierit, Maica nu te-a mai z─ârit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A tr─âi sau a se comporta ca un boier, adopt├«nd o atitudine comod─â ├«n via╚Ť─â, dispre╚Ťuind munca, l─âs├«ndu-se servit de al╚Ťii. Ei,fir-a╚Ťi ai dracului, v─â boierir─â╚Ťi ╚Öi ave╚Ťi slug─â ╚Öi voi! PAS, L. I 97. Iaca m─âi! Nu cumva s-o boierii? ALECSANDRI, T. 913.
BOIER├ëSC1 s. n. (├Änv. ╚Öi reg.) Munc─â agricol─â pe care ╚Ť─âranul era silit s─â o fac─â ├«n folosul mo╚Öierului, ├«n schimbul por╚Ťiunii de p─âm├ónt pe care acesta i-o l─âsa sau i-o d─âdea ├«n folosin╚Ť─â. V. clac─â. ÔÇô Din boier + suf. -esc.
BOIER├ëSC2, -E├üSC─é, boiere╚Öti, adj. Care apar╚Ťine boierilor, privitor la boieri. ÔÇô Din boier + suf. -esc.
BOIER├Ź, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A tr─âi sau a se comporta ca un boier, dispre╚Ťuind munca. ÔÇô Din boier.
boier├ęsc1 adj. m., f. boiere├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. boier├ę╚Öti
boier├ęsc2 s. n.
boier├ş (a ~) (├«nv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. boier├ęsc, imperf. 3 sg. boiere├í; conj. prez. 3 s─â boiere├ísc─â
boier├ęsc adj. m., f. boiere├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. boier├ę╚Öti
boier├ęsc s. n. (sil. bo-ie-)
boier├ş vb. (sil. bo-ie-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. boier├ęsc, imperf. 3 sg. boiere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. boiere├ísc─â
ACAȚIE-BOIEREÁSCĂ s. v. salcâm-japonez.
BOIERÉSC s. v. clacă.
BOIER├Ź vb. (├«nv.) a c─âft─âni.
FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătășel.
SALCÂM-BOIERÉSC s. v. salcâm-japonez.
BOIER├ëSC1 n. (├«n evul mediu) Munc─â nepl─âtit─â, pe care ╚Ť─âranii erau obliga╚Ťi s-o presteze pe mo╚Öiile boierilor ├«n folosul acestora; clac─â. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~esc
BOIER├ëSC2 ~e├ísc─â (~├ę╚Öti) 1) Care ╚Ťine de boieri; propriu boierilor. Moravuri ~e╚Öti. 2) Care apar╚Ťine boierilor; de boier. Conac ~. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~esc
A BOIER├Ź ~├ęsc tranz. ├«nv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier
A SE BOIER├Ź m─â ~├ęsc intranz. fam. (despre persoane) 1) A c─âp─âta apuc─âturi de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier
boieresc a. ce ╚Ťine de boier, nobil: rang boieresc. ÔĽĹ n. Mold. clac─â (= munca gratuit─â pentru boieri): eu cu doina m─â pl─âtesc de bir ╚Öi de boieresc NEGR.
boier├Č v. 1. a face pe cineva boier (pun├óndu-l ├«n slujb─â); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.
1) bo─şer├ęsc, -e├ísc─â adj. (d. bo─şer; vsl. bol─şar─şsk┼ş). De bo─şer: cas─â bo─şereasc─â. Mold. S.n. pl. ur─ş. Clac─â, corvoad─â (rus. bo─şar┼í─Źina) ├«n folosu bo─şerulu─ş (mo╚Öierulu─ş). V. be─şlic.
2) bo─şer├ęsc v. tr. (d. bo─şer, ca rus. bo─şarit─şs─Ľa, a se bo─şeri). Fac bo─şer, da┼ş pitac de bo─şerie. V. refl. Fac pe bo─şeru, m─â fudulesc. M─â lenevesc: na, c─â sÔÇÖa bo─şerit ╚Ťop├«rlanu!
aca╚Ťie-boiereasc─â s. v. SALC├ÄM-JAPONEZ.
BOIERESC s. (IST.) clacă, robotă. (Claca din Țara Românească se numea în Moldova ~, iar în Transilvania robotă.)
BOIERI vb. (înv.) a căftăni. (A ~ un răzeș.)
fecior boieresc s. v. ISPR─éVNICEL. V─éT─é╚śEL.
salcîm-boieresc s. v. SALCÎM-JAPONEZ.
trei-r─âi-boieresc s. v. POPILNIC.
boieri, s. m. pl. (intl.) judec─âtori; complet de judecat─â.

Boieresc dex online | sinonim

Boieresc definitie

Intrare: boieresc
boieresc adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: bo-ie-
Intrare: boieri
boieri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: bo-ie-
Intrare: aca╚Ťie-boiereasc─â
aca╚Ťie-boiereasc─â substantiv feminin