boiangiu definitie

13 definiții pentru boiangiu

boiangíu sm [At: (a. 1788) DOC., ap. ȘIO / V: (pop; reg) -ien-, -in-, -iun-, buin-, -giu (P: bo-a-) -giu / Pl: ~ii / E: tc boyaci] Vopsitor de textile.
BOIANGÍU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.
BOIANGÍU, boiangii, s. m. Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.
BOIANGÍU, boiangii, s. m. Meseriaș care se ocupă cu vopsitul lînii și al țesăturilor; vopsitor.
BOIANGÍU, boiangii, s. m. Vopsitor de lână și țesături. – Tc. boyacı.
boiangíu (înv.) s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)
boiangíu s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii
BOIANGÍU s. vopsitor. (~ la o boiangerie.)
boiangíu (boiangíi), s. m. – Vopsitor de textile. – Var. boi(e)ngiu, boiungiu. Mr. buiagi. Tc. boyaci (Șeineanu, II, 57), cf. ngr. μπογιαντζής, bg. boiadžija. – Der. boiangerie, s. f. (vopsitorie; în Arg., sînge, hemoragie); boiangioaie, s. f. (plantă, grozamă); boiangioaică, s. f. (femeie care vopsește textile).
BOIANGÍU ~i m. înv. Persoană specializată în vopsitul materialelor textile; vopsitor. /<turc. boyaci
boiangiu m. cel ce boiește haine, pânzeturi, bumbac, lână. [Turc. BOYADJY].
boĭangíŭ m. (turc. boĭağy; ngr. bogĭantzis). Văpsitor. Văpselar. În est boĭen- și boin-.
BOIANGIU s. vopsitor. (~ la o boiangerie.)

boiangiu dex

Intrare: boiangiu
boiangiu substantiv masculin