bóisă sf At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: ~se / E: nct] (Iht; reg) Boiștean (Phoxinus phoxinus).

boiscar sm [At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: ~i / E: nct] (Iht; reg) Boiștean (Phoxinus phoxinus).

boișcă sf [At: BĂCESCU, P. 71 / V: ~ște, ~știu sm / Pl: ~ște, ~ști / E: nct] (Iht; Buc) Boiștean (Phoxinus phoxinus).

bóiște2 sf [At: TOMESCU, GL. / Pl: ~ti / E: nct] (Ent; reg) Streche (Tatahus fovinus).

boiște1 sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 200 / P: bo-i~ / Pl: ~ti / E: vsl бoйшe] 1 (Pbl; îe) A merge în ~ A fugi (împiedicându-se) îngrozit. 2 (Reg; pex) Locul unde se bat peștii. 3 (Reg; d. pești; îe) A bate ~ A se împerechea. 4 Depunerea și fecundarea icrelor. 5 Perioada de rut a peștilor. 6 (Iht; reg) Verdete (Phoxinus laevis).

boișteán sm [At: ANTIPA, F. I., 190 / V: bioeș / P: bo-iș- / Pl: ~eni / E: boiște + -ean] 1 Pește de 8-12 cm, cu spinarea și părțile laterale verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele de munte Si: boeț, boianior, boisă, boiscar, boișcă, boișt, bolfac, crai, crăiesc, crăiește, crăieț, dascăli, foeț, jăete, leancar, pește crăiesc, pește de bătaie, peștele-doamnei, pichic, pitic roșior, roșiuță, scrofiță, verdete, verzișoară, rai boiștiu {Phoxinus phoxinus). 2 Pui de pește.

bolfác sm [At: BĂCESCU, P. 71 / V: bul- / Pl: ~aci / E: nct] (Iht; reg) Boiștean (Phoxinus phoxinus).

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește mic, foarte lacom, care trăiește în apele de munte; are formă cilindrică, spatele cafeniu sau verzui și burta albă (Phoxinus phoxinus). Felurite feluri de pești... Iată boișteni, zvîrlugi și porcușori, buni de un borș. SADOVEANU, N. F. 29. Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră. HOGAȘ, M. N. 140. – Pronunțat: bo-iș-.

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește mic cu spatele cafeniu sau verde și burta albă, care trăiește în apele de munte (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Din boiște + suf. -ean.

boișteán (bo-iș-) s. m., pl. boișténi

boișteán s. m. (sil. bo-iș-), pl. boișténi

BOIȘTEÁN s. (IHT.;Phoxinus phoxinus) (reg.) boiște, borfete, crai, crăieș, crăiete, crăieț, pitic, roșioară, roșior, sular, verdete, verzișoară, pește-crăiesc, pește-de-bătaie, peștele-doamnei, (prin Ban.) scrofiță.

BOIȘTEÁN ~éni m. Pește dulcicol, de talie mică, având spatele și laturile de culoare verde-închisă și pântecele alb-argintiu. [Sil. bo-iș-] /boiște + suf. ~an

boiște f. 1. loc de luptă: a merge în boiște (sens conservat numai în cântecele populare); 2. locul unde se bat peștii (în Munții Apuseni); 3. Mold. (și boiștean) m. pește cu corpul în forma unui fus, de coloare verde închisă (Phoxinus laevis). [Slav. BOIȘTE, loc de luptă].

boiștean m. V. boiște.

boișteán m., pl. eni (d. boiște). Nord. Un fel de obleț de munte (phoxinus levis saŭ cyprinus phoxinus) numit și verdete (vest) și iac (Stam).

BOIȘTEAN s. (IHT.; Phoxinus phoxinus) (reg.) boiște, borfete, crai, crăieș, crăiete, crăieț, pitic, roșioară, roșior, sular, verdete, verzișoară, pește-crăiesc, pește-de-bătaie, peștele-doamnei, (prin Ban.) scrofiță.