boi2 v vz bui
boi4 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; pop) Micsandră (Matthiola incana).
boí1 [At: DRĂGHICI, R. 158 / 30 / Pzi: ~esc / E: drr boia] 1 vt (Pop) A vopsi. 2 vt (a) A spoi. 3-4 vtr (Dep) A (se) farda. 5 vt (Reg; fam) A înșela.
boi3 sn [At: ODOBESCU, S. I, 108 / Pl: ~uri / E: tc boy] (Pop) 1 Trup. 2 Înfățișare. 3 Față. 4 (îe) A-și bate -ul Descrie starea unui om grav bolnav care-și prevede sfârșitul. 5 (Îae) Descrie acțiunile unui om, care vor avea un sfârșit prost. 6 Soi. 7 (Reg; îs) ~ de scânduri Scândurile prinse de proptelele gardului.
bou sm [At: CORESI, PS. 168 / Pl: boi / E: lat pop *bovus, -um] 1 Mascul adult, castrat, din familia bovinelor, folosit la tracțiune și pentru carne (Bos taurus). 2 (Pfm; îe) A nu-i fi cuiva (toți) boii acasă A nu se simți bine. 3 (Pfm; îe) A-și băga (sau pune) boii în jug cu cineva A se asocia, a se uni cu cineva. 4 (Pfm; îe) A lăsa pe cineva în boii lui A-i da cuiva pace. 5 (Pop; îe) A merge (sau a se duce ca) (sau cu) boi (sau carul cu boi) A merge foarte încet. 6 (Pop; îe) A-i lua cuiva boii (de) dinainte A sărăci pe cineva. 7 (Pop; îe) A scoate pe cineva la drum de boi A sărăci pe cineva din pricina sau în favoarea altcuiva. 8 (Pfm; îe) S-a dus ~ și a venit vacă A se întoarce nelămurit, fără să fi învățat sau înțeles ceva. 9 (Îs) ~ sur Bour. 10 (Pop; îs) ~ bălțat Mămăligă cu brânză, strânsă între degete Cf bulz, cocoloș, boț, gâscă, urs. 11 (Ent; îc) ~de-baltă Buhai-de-baltă. 12 (Orn; îc) – de baltă Bâtlan (de stuh). 13 (Îc) ~-de- Buhă. 14 (Ent; îc) ~ -de-apă (sau -de-baltă sau -l bălții) Gândac mare de apă cu capul lat și lung, negru-strălucitor, cu fața anterioară acoperită de păr și cu picioare păroase care ajută la înotat (Hidrophilus piceus). 15 (Îc) ~l-babei Insectă nedefinită mai îndeaproape. 16 (Îc) -l lui Dumnezeu Rădașcă (Lucanus cervus). 17 (Îc) ~l lui Dumnezeu sau ~ l popii Buburuză (Coccinella septempunctata). 18 (îc) ~l Domnului Vaca Domnului (Pyrrhocoris apterus). 19 (Bot; îc) Boii-pruncilor Ciumăfaie (Datura stramonium). 20 (Fig; termen injurios pentru bărbați) Persoană mărginită la minte Si: prost Cf dobitoc, vită. 21 (Îs) ~l lui Dumnezeu Om prost de bun, răbdător și muncitor. 22 (Îe) A scoate (pe cineva) din boii lui A enerva pe cineva. 23 (Îe) A lăsa (pe cineva) în ~ ii lui A lăsa în pace. 24 (Îc) -de-mare Pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușiu închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus seaber). 25 (Îc) -de-noapte Bufniță.
BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.
BOÍ1, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).
BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.
BOÍ1, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); buhai-de-baltă; b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).
BOI1, boiuri, s. n. Trup, statură, făptură. Gafița era o femeie năltuțâ, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui. SADOVEANU, B. 261. Dacă boiul mi-l înmlădii, dacă ochii mei îmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. EMINESCU, O. I 80. Beteag și mărunțel la boi, [Petru Șchiopul] înainta cu greu. ODOBESCU, S. I 108. ♦ Înfățișare, figură, fizionomie, față. Boiul îi era așa de gingaș, încît îți venea să o bei într-o bărdăcuță de apă. ISPIRESCU, L. 20.
BOÍ2, boiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. A vopsi în culori. A boit firele de bumbac pentru urzeală. ◊ Refl. pas. La marginea drumului... Case nalte s-au zidit, Cîrciumioară s-a gătit Și frumos că s-a boit. TEODORESCU, P. P. 675. ♦ Refl. (Peiorativ, despre femei). A se sulemeni, a se farda. ◊ Tranz. Am gătit păpușa de bal... I-am făcut sprîncene... am boit-o cu roș. ALECSANDRI, T. I 133. 2. Fig. (Familiar) A înșela, a păcăli, atrage pe sfoară. Pe ist cu capra știu încaltea că bine l-am boit. CREANGĂ, P. 42.
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca vită de muncă la tracțiune; carnea lui constituie un aliment pentru om (Bos taurus). Boii, trăgînd brazda la deal, păreau a sta pe loc, așa de încet urcau. CAMILAR, TEM. 89. Primarul de la noi Ne înjugă ca pe boi Și ară cîmpul cu noi, De rîd și boii de noi. PAS, L. I 12. Se vedeau pluguri cu boi plăvani. SADOVEANU, N. F. 37. Pocnind din bici pe lîngă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. Cine fură azi un ou mîine va fura un bou. ◊ (Metaforic) Ochi de bou = ochi mari și lipsiți de expresie, ca ai boului. ◊ Expr. A nu-i fi (toți) boii acasă = a fi rău dispus. Lui moș Nichifor acestea nu-i prea veneau la socoteală și de aceea nu-i erau acum mai niciodată boii acasă. CREANGĂ, P. 111. A-și băga (sau pune) boii în jug (sau în plug sau în cîrd) cu cineva = a căuta pricină de ceartă. A lăsa (pe cineva) în boii lui = a da (cuiva) pace, a-l lăsa în apele lui. A scoate (pe cineva) din boii lui = a scoate (pe cineva) din sărite, a enerva. A lua (cuiva) boii de dinainte = a despuia (pe cineva) de toate, a-l aduce la sapă de lemn. A nu face cu cineva boi bălțați = a nu se împăca mult timp cu cineva. A merge (sau a se duce) (ca) cu boii (sau cu carul cu boi) = a merge încet, anevoie. 2. Compuse: bou-de-mare = pește mic de mare, cu capul gros și lătăreț, cu botul scurt și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-sur = zimbru; bou-de-baltă = a) specie de broască _(v. buhai-de-baltă); b) specie de bîtlan (Boutaurus stelaris); c) (și în forma bou-de-apă sau boul-bălții) = gîndac mare de apă, cu corpul lătăreț-oval, de culoare neagră; cu picioarele potrivite pentru înot și acoperite cu peri lungi și deși (Hydrophilus piceus). Boul-bălții, gîndac dintre cei de tot mici, dar al cărui cîntec răsună departe, sare de un sfert de stînjen în sus sau, cu iuțeli ca ale clipirilor, sgîrie oglinda tihnită a apelor. MACEDONSKI, O. III 4; bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-dumnezeu sau boul-domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul- popii) buburuză.
BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură; făptură. ♦ Înfățișare, fizionomie. – Tc. boy.
BOÍ1, boiesc, vb. IV. Tranz. 1. A vopsi. ♦ Refl. (Peior., despre femei) A se farda. 2. (Fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia.
BOU, boi, s. m. 1. (Adesea fig.) Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune, a cărui carne e folosită ca aliment (Bos taurus). ◊ Expr. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva de care nu s-a prins învățătura sau care s-a întors tot nelămurit de undeva. A nu-i fi (cuiva) (toți) boii acasă = a fi rău dispus. A lăsa (pe cineva) în boii lui = a da (cuiva) pace. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). 2. Compuse: bou-de-mare = pește mic de mare, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-sur = bour; bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lungăreț și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) = gândac mare de apă, de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bobus (= bos, bovis).
boi1 (pop.) s. n., pl. bóiuri
boí2 (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă
bou s. m., art. bóul; pl. boi, art. bóii
bou-de-ápă (gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă
bou-de-báltă (bâtlan, gândac) s. m. bóul-de-báltă; pl. bói-de-báltă, art. bóii-de-báltă
bou-de-máre (pește) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre
bóul-Dómnului (insectă) s. m. art.
bóul-lui-Dumnezéu (insectă) s. m. art.
bóul-pópii (insectă) s. m. art.
de-a-n bóulea (pop.) (bo-u-) loc. adv.
!límba-bóului (plantă) (-bo-u-) s. f. art., g.-d. art. límbii-bóului
!óchiul-bóului (plantă) s. m. art.
boi s. n., pl. bóiuri
boí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 sg. și pl. boiáscă
bou s. m., art. bóul; pl. boi, art. bóii
bóu-de-ápă s. m., pl. bói-de-ápă
bóu-de-báltă s. m., pl. bói-de-báltă
bóu-de-máre s. m., pl. bói-de-máre
bóul-Dómnului s. m., pl. bóii-Dómnului
bóul-lui-Dumnezéu s. m., pl. bóii-lui-Dumnezéu
bóul-pópii s. m., pl. bóii-pópii
límba-bóului (bot.) s. f.
óchiul-bóului (bot.) s. m.
BOI s. v. aer, aspect, chip, expresie, față, făptură, figură, fizionomie, înălțime, înfățișare, mină, obraz, statură, talie.
BOÍ vb. v. ademeni, amăgi, colora, farda, încânta, înșela, machia, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, vopsi.
BOII-PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur.
BOU s. 1. (ZOOL.) bou-de-baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai-de-baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ORNIT.) bou-de-baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan-de-stuh, buhai-de-baltă, stârc de noapte. 3. (ENTOM.) bou-de-baltă (Hydrophilus piceus) = (reg.) bou-de-apă; boul-Domnului v. buburuză. boul-lui-Dumnezeu v. buburuză.
BOU-DE-ÁPĂ s. v. bou-de-baltă.
BOUL-DÓMNULUI s. v. rădașcă, răgace, vaca-domnului.
BOUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. rădașcă, răgace, vaca-domnului.
BOUL-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
LIMBA-BÓULUI s. v. dragavei, miruță, pătlagină, sică, ștevie.
MUSCA-BÓULUI s. v. streche.
OCHIUL-BÓULUI s. v. bumbișor, cinci-degete, codobatură, granat, lăptucul-oii, margaretă, piciorul-cocoșului, pitulice, prundar, prundaș, romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare, spilcuță, spânz, steliță, steluță.
OCHIUL-BOULUI-A-FÉRIGEI s. v. năprasnică.
bói (-iuri), s. n.1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi.
bóu (-ói), s. m.1. Taur castrat. – 2. Bour. – 3. Instrument muzical popular. – 4. Tont, imbecil. – Mr., megl. bou, istr. bowu. Lat. *bŏvum, formă populară de la bŏvem (Pușcariu 213; REW 1225; Candrea-Dens., 170; DAR); cf. it. bove, bue prov. b(u)ou, fr. boeuf, sp. buey, port. boi, cat. bou. Cf. boar, bour. Dim. boișor, boulean, bouleț; boicuș s. m. (pasăre, Aegithalus pendulinus, Aegithalus castaneus).
BOI ~uri n. pop. Înălțime a corpului la om; talie; statură. [Monosilabic] /<turc. boy
A BOÍ ~iésc tranz. pop. 1) A acoperi cu vopsea; a vopsi. 2) (un colorant) A introduce într-o soluție pentru a da culoare; a vopsi. 3) A da cu fard; a vopsi; a farda; a machia. [Sil. bo-i] /Din boia
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și, mai ales, pentru carne. * A lucra ca un ~ a lucra mult și din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ară, caii mănâncă se spune în cazul când unii muncesc, iar alții trag foloase. A-și băga (sau a-și pune) ~ii în jug (sau în plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Bărbat prost. 3): ~-de-baltă (sau -de-apă) a) specie de broaște cu pete roșii sau galbene pe pântece; b) specie de bâtlan cu gâtul alb și cu penajul galben-verzui pe spate și negru pe cap. ~-de-mare pește marin, de talie mică, de culoare cafenie sau cenușie-închisă. ~-de-noapte bufniță. ~ul-domnului a) rădașcă; b) buburuză. [Monosilabic] /<lat. bovus
boì v. 1. a vopsi sau a colora stofe, lână, ață, etc.: lânuri boite fel de fel CR.; 2. pop. a înșela: bine l ̓ am boit! 3. a se drege la față: am boit-o cu roșu AL. [V. boia].
boiu n. statură, înfățișare: boiul lui arată a fi ceva deosebit ISP. Turc. BOY].
bou m. 1. mamifer din ordinul rumegătoarelor, mare de stat, cu forme robuste și coarne solide, bun pentru transport și lucrul câmpului; a-și pune boii în plug cu cineva, a-i căuta ceartă: cu mine ți-ai pus boii in plug? CR.; a nu fi cuiva toți boii acasă, a nu fi în toate apele (metafore luate din sfera îndeletnicirilor țărănești): nu știu ce o fi având nea Chiriac... par’că nu-i sunt toți boii acasă CAR.; 2. fig. gros de cap, om prost; 3. (d’a) joc de copii în care s’aruncă un băț (numit bou) de un număr oarecare de ori. [Lat. BOVEM].
bou-de-baltă m. 1. pasăre băltăreață care obișnuește a-și băga capul în apă și a sbiera ca un vițel (Ardea stellaris); 2. soiu de broască care, când e supărată, aruncă un suc alb spumos (Bombinator igneus).
boul Domnului (boul lui Dumnezeu) m. 1. numele popular al coccinelei; 2. rădașcă (mandibulele insectei se desvoltă în formă de coarne la bărbat); 3. fig. prost, tont.
boĭ n., pl. urĭ (turc. boĭ, statură, fir, iță; ngr. bói, alb. bg. sîrb. boĭ). Rar. Statură, talie, corp. Vechĭ. Figură, înfățișare. Fir, iță.
boĭésc v. tr. (d. boĭa). Mold. Munt. est. Văpsesc. Fig. (Mold.) Înșel: l-a boit c’o capră șchĭoapă. A boĭ cuĭva ochiĭ, a-l înșela.
boŭ m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegător domestic cornut alb cenușiŭ (maĭ rar negru, cărămiziŭ saŭ breaz) care se întrebuințează la tras caru, plugu și alte greutățĭ care trebuĭe duse maĭ încet. Fig. (pin aluzie la încetineala bouluĭ față de vioiciunea caluluĭ). Om foarte prost. Bou nopțiĭ, un gîndac mare cafeniŭ care zboară noaptea, maĭ mic de cît caradașca. Boul lui Dumnezeŭ, buburuză. A nu-ți fi boiĭ acasă, a ți se fi înecat corăbiile, a fi maĭ trist de cît ești de obiceĭ. A-țĭ pune boiĭ în plug cu cineva, a lucra în tovărășie cu el, a avea a face cu el, și decĭ a avea ocaziune de ceartă. A trage pe cineva ca cu boiĭ, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-ĭ place. De-a bou (rar), în brînci, în patru labe: a cădea de-a bou. V. taur, vacă, vițel.
boi s. v. AER. ASPECT. CHIP. EXPRESIE. FAȚĂ. FĂPTURĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. ÎNĂLȚIME. ÎNFĂȚIȘARE. MINĂ. OBRAZ. STATURĂ. TALIE.
boi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. COLORA. FARDA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MACHIA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. VOPSI.
boii-pruncilor s. v. CIUMĂFAIE. LAUR.
BOU s. 1. (ORNIT.) bou-de-baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bîtlan-de-stuh, buhai-de-baltă, stîrc-de-noapte. 2. (ZOOL.) bou-de-baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai-de-baltă. 3. (ENTOM.) bou-de-baltă (Hydrophilus piceus) = (reg.) bou-de-apă; boul-Domnului (Coccinella septempunctata) = buburuză, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gărgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu; boul-lui-Dumnezeu (Coccinella septempunctata) = buburuză, boul-Domnului, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gărgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.
bou-de-a s. v. BOU-DE-BALTĂ.
boul-Domnului s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE. VACA-DOMNULUI.
boul-lui-Dumnezeu s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE. VACA-DOMNULUI.
boul-popii s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.
limba-boului s. v. DRAGAVEI. MIRUȚĂ. PĂTLAGINĂ. SICĂ. ȘTEVIE.
musca-boului s. v. STRECHE.
ochiul-boului s. v. BUMBIȘOR. CINCI-DEGETE. CODOBATURĂ. GRANAT. LĂPTUCUL-OII. MARGARETĂ. PICIORUL-COCOȘULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUNDAȘ. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE. SPILCUȚĂ. SPÎNZ. STELIȚĂ. STELUȚĂ.
ochiul-boului-a-ferigei s. v. NĂPRASNICĂ.
BOI sl. ьoн „luptă” și cuman, t. ard. Boiu (Ist. Romîniei, 1962 II70) 1. Boĭ, Dan, olt. ( Sd VI 480); Boĭe fam. ar. (Cara 87). 2. Boe b., olt. (17 B IV 520); – V., mold. (Sd V 36); Boescu; Boiești t. (Cat). 3. Boia b. (Rel; Am: 16 B I 67; Sur VI); – tătar (Ștef;) – f., ar. (AO VII 220). 4. Boian (Moț) și s. 5. Boiașu. (Sd XV 305); Boișoara s. 6. Boilă, ard.; Boilea t. 7. Boiu, ard., 1726 (Paș); Boiu-Mare (Drăg 445). 8. Boiță, A. act. 9. + -ca: Boica b. (Cat; 16 B III 136; IV 51 și V 354; 17 A IV 119); Boaică, Ion (Buc?. 10. + -co,-cu: Boico (Rel; 17 B III 379), cf. blg. бoйкo; Boicăiască, partea (17 B I 409). 11. Boichilă (17 B III 319). 12. Boicea, olt., 1640 (AO VII; – Rădescu (Scan); Boic/escu; -ești s., scris și Buicești (Ind 13 – 16 B); Boicani s, (Tec II). 13. Cf. Boinescu, < boinic „luptător” (DLR).
BOUL subst. I. 1. Bou (Bîr I; Băl II; Arh). Dragoș Boul vornic sub Ștefan cel Mare, moșul familiei Boul zisă și Bour; alții cu acest nume: (Băl III; BCI IV 175); Boulescu (Tel 58); marital: Bouleasa cneaghina (17 A V 135), zisă Bonoae (ib.) a lui Boul vistier. 2. Bouleț, Stan (17 B III 511). 3. Boușor. 4. Bouașu (Hur). 5. Bootul (Olt) < *Bootă. 6. Bouaru (Buftea); Boariu, Ioana, act.; Boar, olt. (16 B VI 554); Boorăscu, Gr. (P2). 7. Bouțari s., ard. „cultivatori de boi mici”, bouți. II. Compuse: 1. Boubătrin, Gh., act.; Ion, mold. (Sd VII 264). 2. Boulat, Gh. (Sur IX). 3. Boon, olt. (17 B II 364) < bou + Ion (?). 4. Bounegru (mss. Călinești Ac Rom). 5. Bouroș(u) (Dm; Tec II; 16 B II 401, VI 326 Am; Vr C); Bouroșești (Vr).
ANCHUSA L., LIMBA BOULUI, fam. Boraginaceae. Gen originar din Africa, estul Asiei și Europa, pînă la 42 specii, erbacee, anuale, bienale sau vivace, cu creștere voluminoasă, cu peri rigizi sau lînoși. Flori (caliciu cu 5 diviziuni, corolă tubuloasă cu 5 lacinii, la bază cu solzi papiloși și 5 stamine) albastre, violete, albe, rar galbene-ocru. Frunze simple, alterne, nedivizate, lunguiețe pînă la lanceolate, lipsite de stipele. Fruct format din 4 nucule.
CALLISTEPHUS Ness, OCHIUL BOULUI, CALISTEFUS, fam. Compositae. Gen cu o singură specie originară din China și Japonia: Callistephus chinensis Nees. Plantă anuală (cca 95 cm înălțime), erbacee, cu tulpina hispidă și bine ramificată, erectă, garnisită cu frunze alterne, cele inferioare pețiolate și cele superioare sesile, ovat-spatulate, adînc-dințate. Florile, solitare la vîrful ramurilor, cele marginale ligulate și divers colorate, cele centrale tubuloase, de culoare galbenă, sînt dispuse în capitule. Culoarea florilor este foarte variată: de la albă pînă la roșie-închis, de la albastră pînă la violetă-închis. înflorește vara-toamna. modificată
a căuta lapte de bou / de cuc expr. (iron.) a încerca imposibilul; a nu-și da seama de absurditatea unei încercări.
a lua cuiva boii / caii de la bicicletă expr. a nu putea pedepsi pe cineva care merită sancționat pentru faptele sale
a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind.
a nu-i fi (cuiva) boii acasă expr. (pop.) a fi necăjit; a nu se simți bine.
a pune carul înaintea boilor expr. a lucra haotic / dezorganizat; a efectua o serie de acțiuni într-o ordine improprie / nefirească.
a se duce bou și a se întoarce vacă expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, după o perioadă de instruire etc.).
boi, boiesc v. r. (peior.) a se farda excesiv
bou bătrân expr. (deț) deținut influent.
de-a-n boulea expr. prostește, în mod stupid.

boi dex

Intrare: boi (trup)
boi substantiv neutru
Intrare: boi (vopsi)
boi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bou
bou substantiv masculin
Intrare: Boi
Boi
Intrare: bou-de-baltă
bou-de-baltă substantiv masculin
Intrare: bou-de-apă
bou-de-apă substantiv masculin
Intrare: bou-de-mare
bou-de-mare substantiv masculin
Intrare: boul-Domnului
boul-Domnului substantiv masculin articulat
Intrare: boul-lui-Dumnezeu
boul-lui-Dumnezeu substantiv masculin articulat
Intrare: boul-popii
boul-popii substantiv masculin articulat
Intrare: limba-boului
limba-boului substantiv feminin articulat (numai) singular
  • silabisire: -bo-u-
Intrare: ochiul-boului
ochiul-boului substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: ochiul-boului-a-ferigei
ochiul-boului-a-ferigei (numai) singular substantiv masculin articulat