Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru bogomilism

bogomil├şsm sn [At: DA ms / E: Bogomil + -ism] Doctrin─â a unei secte dualiste ap─ârut─â ├«n sec. X ├«n Bulgaria ╚Öi r─âsp├óndit─â ├«n ╚Ť─ârile balcanice ╚Öi ├«n Rusia, care contesta Sf├ónta Treime, existen╚Ťa uman─â a lui Hristos, respingea riturile ortodoxe, botezul ╚Öi nu accepta autoritatea bisericii.
BOGOMIL├ŹSM s. n. Doctrin─â ap─ârut─â ├«n sec. X ├«n Bulgaria ╚Öi r─âsp├óndit─â ├«n Asia Mic─â ╚Öi Peninsula Balcanic─â, potrivit c─âreia Dumnezeu (for╚Ťa binelui) a creat lumea spiritual─â nev─âzut─â ╚Öi sufletul omului, iar Satan (for╚Ťa r─âului) a creat lumea vizibil─â ╚Öi st─âp├óne╚Öte corpul omului. ÔÇô Bogomil (n. pr.) + suf. -ism.
BOGOMIL├ŹSM s. n. Doctrin─â ╚Öi sect─â dualist─â ap─ârut─â ├«n sec. X ├«n Bulgaria ╚Öi r─âsp├óndit─â apoi ├«n ╚Ť─ârile balcanice, ├«n Rusia ╚Öi ├«n alte p─âr╚Ťi, care contesta treimea divin─â ortodox─â, existen╚Ťa uman─â a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericeasc─â etc. ÔÇô Bogomil (n. pr.) + suf. -ism.
BOGOMIL├ŹSM s. n. Numele unei secte religioase cre╚Ötine-ortodoxe din Bulgaria (r─âsp├«ndit─â mai demult ╚Öi la noi), care nu recuno╚Ötea biserica cre╚Ötin─â ╚Öi tainele ei, cum ╚Öi autoritatea statului; doctrina care st─â la baza acestei secte.
BOGOMIL├ŹSM s. n. Doctrin─â ╚Öi sect─â religioas─â medieval─â de origine gnostic─â, r─âsp├óndit─â mai ales ├«n Bulgaria, care nu recuno╚Ötea biserica cre╚Ötin─â ╚Öi tainele ei, nici autoritatea statului. ÔÇô Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ism.
bogomil├şsm s. n.
bogomil├şsm s. n.
BOGOMIL├ŹSM s. n. doctrin─â cre╚Ötin─â eretic─â maniheist─â, ├«n Pen. Balcanic─â ╚Öi ├«n Rusia, cu caracter antifeudal. (< fr. bogomilisme)
BOGOMIL├ŹSM n. (├«n evul mediu) Doctrin─â cre╚Ötin─â dualist─â, care nu recuno╚Ötea biserica ortodox─â ╚Öi autoritatea statului. /Bogomil n. pr. + suf. ~ism
bogomilism n. erezia bogomilic─â.
*bogomil├şzm n., pl. ar fi e. Erezia lu─ş Bogomil.
BOGOMIL├ŹSM (< fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrin─â cre╚Ötin─â eretic─â de esen╚Ť─â maniheist─â bazat─â pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creeaz─â lumea spiritual─â ve╚Önic─â ╚Öi nev─âzut─â) ╚Öi r─âului (Satan, care creeaz─â lumea vizibil─â: p─âm├«nt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din dou─â for╚Ťe antagonice: trupul st─âp├«nit de Satan, ╚Öi sufletul, st─âp├«nit de Dumnezeu. Influen╚Ťat─â de gnosticism ╚Öi de pavlicieni, a influen╚Ťat la r├«ndul s─âu, pe catari. Potrivit unei tradi╚Ťii promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat ├«ntre 927 ╚Öi 950 ├«n Bulgaria. Larg r─âsp├«ndit─â ├«n Pen. Balcanic─â ├«n sec. 10-14 (p├«n─â ├«n sec. 17 ca sect─â). Ideile b. ╚Öi-ai g─âsit ecou ╚Öi ├«n miturile cosmogonice rom├óne╚Öti.

Bogomilism dex online | sinonim

Bogomilism definitie

Intrare: bogomilism
bogomilism substantiv neutru