bogomilic definitie

11 definiții pentru bogomilic

bogomílic, ~ă a [At: CUV. D. BĂTR. II, XLIV / Pl: ~ici, -ice / E: bogomil + -ic] 1 Care aparține bogomilismului. 2 Referitor la bogomilism.
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. Texte bogomilice.
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ic.
bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice
bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. sg. bogomílică, pl. bogomílice
BOGOMÍLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de bogomilism; propriu bogomilismului. /Bogomil n. pr. + suf. ~ic
bogomilic a. privitor la Bogomili: doctrina bogomilică. [V. Bogomili].
*bogomílic, -ă adj. Relativ la secta lui Bogomil, un eretic Bulgar din evu mediŭ.
BOGOMÍLIC, -Ă, (< bogomilism) adj. Care aparține bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatură b. = parte integrantă a literaturii apocrife, apărută o dată cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, în ciuda interzicerii ei de către Biserică, datorită subiectelor, ca și fanteziei poetice, accesibilității stilului și limbii.

bogomilic dex

Intrare: bogomilic
bogomilic adjectiv