boglari definitie

2 intrări

13 definiții pentru boglari

boglár sm [At: LB / V: bolgar / Pl: ~i / E: mg boglár ] (Mgm) 1 (Înv) Podoabă de aur sau de argint. 2 (Bot; îf boglari) Plantă erbacee veninoasă, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase Si: (pop) broschiță, buruiană-de-friguri, rănunchi, rărunchi, (Ban) rănzișoară (Ranunculus sceleratus). 3 (Bot; reg) Gălbenele (Calendula officinalis). 4 (Bot; reg) Gălbenele-de-munte (Ranunculus carpciticus).
BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.
BOGLÁRI, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.
boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári
boglár s. m. (sil. -glar), pl. boglári
BOGLÁR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rânzișoară.
BOGLÁR s. v. gălbenele, piciorul-cocoșului.
boglár (-ri), s. m.1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483).
BOGLÁRI ~ m. Plantă erbacee otrăvitoare cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase. [Sil. -glari] /<ung. boglár
boglár m. (ung. boglár, rozetă, fibulă, gălbenele). Trans. O plantă ranunculacee. V. gălbeneală.
boglar s. v. GĂLBENELE. PICIORUL-COCOȘULUI.
BOGLAR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rînzișoară.
BOGLARI (< magh.) s. m. pl. Plantă erbacee, foarte toxică, din familia ranunculaceelor, anuală sau bienală, înaltă de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, răspîndită în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus).

boglari dex

Intrare: boglar
boglar substantiv masculin
  • silabisire: -glar
Intrare: boglari
boglari