Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru boghiu

bóghiu1 sn [At: DA / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Bucată de prescură.
boghíu3 sn [At: MDT / Pl: ~ri / E: fr bogie, boggie] Ansamblu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor și care le permite luarea curbelor.
bóghiu2 sm vz boaghe1
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Dispozitiv în formă de cărucior, format din două sau mai multe osii, care înlesnește intrarea în curbe a unui vehicul de cale ferată, asigurîndu-i un mers liniștit, în special la viteze mari. Boghiurile sînt sudate, li se fac găuri pentru ulei, li se lipesc lagăre pentru osii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/2.
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Dispozitiv care înlesnește intrarea în curbă a unui vehicul de cale ferată. – După fr. bogie.
boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri
boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri
BOGHÍU s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care ajută la înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. [Pl. -uri. / < fr. bogie, boggie].
BOGHÍU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl. bogie)
BOGHIU subst., o specie de uliu (DLR). 1. Boghiu (Ard); -l fam. (C Ștef; Sd XI 27; Isp IV1; BCI VIII 70; Sd XIX 27). 2. Boghioru, 1880 (BCI XV 72). 3. Boghean, olt. (Sd VI 495).

boghiu definitie

boghiu dex

Intrare: boghiu
boghiu substantiv neutru
Intrare: Boghiu
Boghiu