12 definiții pentru boghiu
bóghiu1 sn [At: DA / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Bucată de prescură. boghíu3 sn [At: MDT / Pl: ~ri / E: fr bogie, boggie] Ansamblu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor și care le permite luarea curbelor. BOGHÍU, boghiuri,
s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După
fr. bogie, boggie. BOGHÍU, boghiuri,
s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După
fr. bogie, boggie. BOGHÍU, boghiuri,
s. n. Dispozitiv în formă de cărucior, format din două sau mai multe osii, care înlesnește intrarea în curbe a unui vehicul de cale ferată, asigurîndu-i un mers liniștit, în special la viteze mari. Boghiurile sînt sudate, li se fac găuri pentru ulei, li se lipesc lagăre pentru osii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949,
nr. 138, 7/2.
BOGHÍU, boghiuri,
s. n. Dispozitiv care înlesnește intrarea în curbă a unui vehicul de cale ferată. – După
fr. bogie. boghíu s. n.,
art. boghíul;
pl. boghíuri
boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri BOGHÍU s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care ajută la înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. [Pl. -uri. / < fr. bogie, boggie].
BOGHÍU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl. bogie)
BOGHIU subst., o specie de uliu (DLR). 1. Boghiu (Ard); -l fam. (C Ștef; Sd XI 27; Isp IV1; BCI VIII 70; Sd XIX 27). 2. Boghioru, 1880 (BCI XV 72). 3. Boghean, olt. (Sd VI 495). Boghiu dex online | sinonim
Boghiu definitie