Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru bogătate

bogătáte sf [At: CORESI, PS. 317 / Pl: ~tăți / E: bogat + -(ăt)ate] 1-2 (Trs) Bogăție (1-2).
bogătáte (rar) s. f., g.-d. art. bogătắții
bogătáte s. f., g.-d. art. bogătății
BOGĂTÁTE s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.
bogătáte f. Vechĭ. Azĭ. Trans. Bogăție.
bogătate s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

bogătate definitie

bogătate dex

Intrare: bogătate
bogătate substantiv feminin