Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru bodogăneală

bodogăneálă sf [At: IORGA, L. II, 85 / Pl: ~eli / E: bodogăni + -eală] (Reg) Vorbire înceată, neclară (care redă un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită).
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. 1. Vorbire înceată și greu de înțeles (de obicei exprimînd o nemulțumire, o cîrteală); mormăială, bombăneală. Isprăvește o dată cu bodogăneala! 2. Ciorovăială. (Atestat în forma bodrogăreală) După multe bodrogănele s-au înțeles așa ca în ziua de tîrg să iasă babei înainte. SBIERA, P. 273. – Variantă: bodrogăneálă s. f.
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată și greu de înțeles (exprimând o nemulțumire); mormăială, bombăneală. – Din bodogăni + suf. -eală.
bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli
bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli
BODOGĂNEÁLĂ s. 1. v. bombăneală. 2. v. cicăleală.
bodogăneálă f., pl. elĭ. Acíunea de a bodogăni. Rezultatu eĭ.
BODOGĂNEA s. l. bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. 2. cicăleală, dăscăleală, sîcîială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală.

bodogăneală definitie

bodogăneală dex

Intrare: bodogăneală
bodogăneală substantiv feminin