bodogăneálă sf [At: IORGA, L. II, 85 / Pl: ~eli / E: bodogăni + -eală] (Reg) Vorbire înceată, neclară (care redă un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită).

BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.

BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.

BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. 1. Vorbire înceată și greu de înțeles (de obicei exprimînd o nemulțumire, o cîrteală); mormăială, bombăneală. Isprăvește o dată cu bodogăneala! 2. Ciorovăială. (Atestat în forma bodrogăreală) După multe bodrogănele s-au înțeles așa ca în ziua de tîrg să iasă babei înainte. SBIERA, P. 273. – Variantă: bodrogăneálă s. f.

BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată și greu de înțeles (exprimând o nemulțumire); mormăială, bombăneală. – Din bodogăni + suf. -eală.

bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli

bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli

BODOGĂNEÁLĂ s. 1. v. bombăneală. 2. v. cicăleală.

bodogăneálă f., pl. elĭ. Acíunea de a bodogăni. Rezultatu eĭ.

BODOGĂNEALĂ s. l. bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. 2. cicăleală, dăscăleală, sîcîială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală.