15 definiții pentru bodârlău
bodârlắu2 sn [At: JIPESCU, O. 95 / Pl: ~laie, -Iăie / E: nct] (Arg) Închisoare. bodârlắu1 sm [At: COSTINESCU / V: -dăr-, -lan / Pl: ~ăi / E: nct] (Orn) 1 Cufundar (Gavia, arctica). 2 (Îc) ~-cu-ferăstrău Pasăre de baltă înrudită cu rața, cu zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser). BODÂRLẮU, bodârlăi,
s. m. (
Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). –
Et. nec. BODÂRLẮU, bodârlăi,
s. m. (
Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser). –
Et. nec. BODÎRLẮU, bodîrlăi,
s. m. Cufundar. Rațe, gîște, lișițe și bodîrlăi se retrăseseră în culise. SADOVEANU, N. 67. Din distanță în distanță, cîte un bodîrlău își arată capul său subțire și mișcător, peste unde. ODOBESCU, S. I 399. ◊ Compus:
bodîrlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, cu pliscul mai lung decît al acesteia, îndoit la vîrf, cu zimții laterali mai proeminenți, asemenea unor dinți de ferăstrău (Mergus merganter).
BODÂRLẮU, bodârlăi,
s. m. (
Ornit.) Cufundar
(a). ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).
bodârlắu s. m.,
art. bodârlắul;
pl. bodârlắi,
art. bodârlắii
bodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăii BODÂRLĂU s. (ORNIT.) 1. v. corcodel. 2. v. cufundar. bodârlắu, (bodârlắi), s. m. – Cufundar, Colymbus glacialis. –
Var. bodârlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din
mag. bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul
rom., din
mag. bukdar „cufundar”,
der. de la bukdolni „a se cufunda” (
cf., Cihac, II, 483 și DAR).
Der. bodârlău,
s. n. (închisoare), al cărui semantism se explică prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confundă faptul de „a merge la închisoare” cu acela de „a se cufunda”; modârlan,
s. m. (bădăran, mârlan).
bodârlău m.
1. soiu de rață, cu pene negre și cioc ascuțit, ce mereu se afundă în apă (Colymbus);
2. pop. temniță: hoții merg la bodârlău. [Ung. BUKDARLÓ, din bukdalni, a se cofunda].
bodî́rlắŭ și
-lán m. (var. din mod-, mom-, pop-îrlan). Munt. Corcodel. Cufundar. – Și
bădîrlan (Brașov). – Înț. rar de „închisoare” e pin aluz. la cufundarea bodîrlăului.
BODÎRLĂU s.(ORNIT.) l. (Podiceps cristatus) corcodel, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (reg.) fundac. 2. (Gavia arctica) cufundac, cufundar, (reg.) scufundaci, corcodel-mare, fundac-mare. bodârlău, bodârlăi
s. m. (
intl.) închisoare.
Bodârlău dex online | sinonim
Bodârlău definitie
Intrare: bodârlău
bodârlău substantiv masculin