bociulíe sf vz băciulie

BOCIULÍE s. v. capsulă, măciulie.

bociulie s. v. CAPSULĂ. MĂCIULIE.

bociulíe, bociulii, (buciulie, bociolie), s.f. – (reg.) Boboc, mugur; căciulie; capsula cu sămânță de la floare: „Măghieran cu bociulie / Spune mândrului să vie” (Bârlea, 1924, II: 134). Atestat cu același sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Contaminare dintre bocioacă și măciulie / căciulie (MDA).

bociulíe, -i, (buciulie), s.f. – Boboc, mugur; căciulie; capsula cu sămânță de la floare: „Măghieran cu bociulie / Spune mândrului să vie” (Bârlea 1924 II: 134). – Contaminare dintre boboc și măciulie / căciulie.