bocitor definitie

8 definiții pentru bocitor

bocitor, ~oare [At: BACOVIA, O. 94 / Pl: ~i, ~oare / E: boci1 + -tor] 1-5 a Care bocește (1-5). 6 sf Femeie care se îndeletnicește cu bocitul morților.
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor.
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj. Care bocește. – Din boci + suf. -(i)tor.
bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre
bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre
BOCITOÁRE s. jeluitoare, (reg.) plângătoare.
BOCITOÁRE ~oáre f. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări. /a boci + suf. ~toare

bocitor dex

Intrare: bocitor
bocitor adjectiv