Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru bocitor

bocitor, ~oare [At: BACOVIA, O. 94 / Pl: ~i, ~oare / E: boci1 + -tor] 1-5 a Care boce╚Öte (1-5). 6 sf Femeie care se ├«ndeletnice╚Öte cu bocitul mor╚Ťilor.
BOCIT├ôR, -O├üRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care boce╚Öte. 2. S. f. Femeie care pl├ónge la ├«nmorm├óntarea cuiva. ÔÇô Boci + suf. -tor.
BOCIT├ôR, -O├üRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care boce╚Öte. 2. S. f. Femeie care se ├«ndeletnice╚Öte cu bocitul la ├«nmorm├ónt─âri. ÔÇô Boci + suf. -tor.
BOCIT├ôR, -O├üRE, bocitori, -oare, adj. Care boce╚Öte. ÔÇô Din boci + suf. -(i)tor.
bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre
bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre
BOCITOÁRE s. jeluitoare, (reg.) plângătoare.
BOCITOÁRE ~oáre f. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări. /a boci + suf. ~toare

Bocitor dex online | sinonim

Bocitor definitie

Intrare: bocitor
bocitor adjectiv