8 definiții pentru bocitor
bocitor, ~oare [At: BACOVIA, O. 94 / Pl: ~i, ~oare / E: boci1 + -tor] 1-5 a Care bocește (1-5). 6 sf Femeie care se îndeletnicește cu bocitul morților. BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare,
adj.,
s. f. 1. Adj. Care bocește.
2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. –
Boci +
suf. -tor.
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare,
adj.,
s. f. 1. Adj. Care bocește.
2. S. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. –
Boci +
suf. -tor.
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare,
adj. Care bocește. – Din
boci +
suf. -(i)tor.
bocitór adj. m.,
pl. bocitóri;
f. sg. și
pl. bocitoáre
bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre BOCITOÁRE s. jeluitoare, (reg.) plângătoare. BOCITOÁRE ~oáre f. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări. /a boci + suf. ~toare Bocitor dex online | sinonim
Bocitor definitie