bocitoare definitie

2 intrări

14 definiții pentru bocitoare

bocitor, ~oare [At: BACOVIA, O. 94 / Pl: ~i, ~oare / E: boci1 + -tor] 1-5 a Care bocește (1-5). 6 sf Femeie care se îndeletnicește cu bocitul morților.
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor.
BOCITOÁRE, bocitoare, s. f. Femeie (rudă a mortului sau plătită anume) care bocește la o înmormîntare (potrivit unui vechi obicei popular).
BOCITOÁRE, bocitoare, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Din boci + suf. -(i)toare.
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj. Care bocește. – Din boci + suf. -(i)tor.
bocitoáre s. f., g.-d. art. bocitoárei; pl. bocitoáre
bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre
bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre
BOCITOÁRE s. jeluitoare, (reg.) plângătoare.
BOCITOÁRE ~oáre f. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări. /a boci + suf. ~toare
bocitoare f. femeie care plânge la un mort.
bocitoáre f., pl. orĭ ca privighetorĭ, ursitorĭ, țiitorĭ, maĭ bine decît oare. Femeĭe plătită ca să bocească un mort pe care n’are cine să-l bocească.
BOCITOARE s. jeluitoare, (reg.) plîngătoare. (~ la un mort.)

bocitoare dex

Intrare: bocitor
bocitor adjectiv
Intrare: bocitoare
bocitoare substantiv feminin admite vocativul