Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru boccelu╚Ť─â

boccel├║╚Ť─â sf [At: 1. NEGRUZZI, S. I, 327 / Pl: ~╚Ťe / E: boccea + -u╚Ť─â] 1-2 (╚śhp) Boccea (5) mic─â.
BOCCEL├Ü╚Ü─é, boccelu╚Ťe, s. f. Diminutiv al lui boccea. ÔÇô Boccea + suf. -u╚Ť─â.
BOCCEL├Ü╚Ü─é, boccelu╚Ťe, s. f. Diminutiv al lui boccea. ÔÇô Boccea + suf. -u╚Ť─â.
BOCCEL├Ü╚Ü─é, boccelu╚Ťe, s. f. Diminutiv al lui boccea (1). N-au cutezat s─â o apuce pe drum, ci prin gr─âdini ╚Öi peste c├«mp, fiecare cu c├«te-o boccelu╚Ť─â ├«n spinare. REBREANU, R. II 163.
BOCCEL├Ü╚Ü─é, boccelu╚Ťe, s. f. Diminutiv al lui boccea.
boccel├║╚Ť─â s. f., g.-d. art. boccel├║╚Ťei; pl. boccel├║╚Ťe
boccel├║╚Ť─â s. f., g.-d. art. boccel├║╚Ťei; pl. boccel├║╚Ťe
BOCCELÚȚĂ s. legăturică.
BOCCELUȚĂ s. legăturică.

Boccelu╚Ť─â dex online | sinonim

Boccelu╚Ť─â definitie

Intrare: boccelu╚Ť─â
boccelu╚Ť─â substantiv feminin