boccegiu definitie

18 definiții pentru boccegiu

bocceagíu sm [At: DA / V: -ceg- / Pl: ~ii / E: tc bohgaçi] (Înv) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ață, ace) Si: tolbaș, coropcar, marchitan, mămular.
boccegíu sm vz bocceagiu
BOCCEAGÍU s. m. v. boccegiu.
BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.
BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegíu s. m.] – Din tc. bohçacı.
BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu.
BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Învechit) Negustor ambulant care-și purta marfa în spate, într-o boccea. Foarte rar se auzea prin orașe cîte un bocceagiu strigînd: «marfă», «marfă), cu legătura rezemată pe cot. GHICA, S. XII. – Variantă: boccegíu (ALECSANDRI, T. 19) s. m.
BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu.
BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegíu s. m.] – Tc. bohçacı.
BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu.
boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)
bocceagíu s. m., art. bocceagíul; pl. bocceagíi, art. bocceagíii
BOCCEAGÍU s. v. marchitan.
BOCCEAGÍU ~i m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar; marchitan. /<turc. bohçaci
bocceagiu m. 1. cel ce face sau vinde boccele; 2. cel ce-și poartă marfa într’o boccea. [Turc. BOGČADJI].
bocceagíŭ (vest), -cegíŭ și -cengíŭ (est) m. (turc. boghčağν). Tolbaș, marfagiŭ, coropcar, negustor ambulant (care vindea pînză, ață, ace ș.a.): Herșcu boccengiu. V. mămular.
tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.
bocceagiu s. v. MARCHITAN.

boccegiu dex

Intrare: bocceagiu
bocceagiu substantiv masculin
boccegiu