bocanc definitie

2 intrări

16 definiții pentru bocanc

bocánc, ~ă a [At: I. CR. III, 83 / Pl: ~nci, -nce / E: nct] (Reg; d. lucruri) Grosolan.
bocánc sm [At: (a. 1620) DOC., ap HEM 2815 / V: (Pl: ~nce) sf, -câncă (Pl: ~cânce) sf băcăncă (Pl: băcănce) sf -conci (Pl: ~), -cânci (Pl: ~), băcănci (Pl: ~) / Pl: ~nci / E: mg bakancs] 1 Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și cu talpă groasă. 2 (Mol; lpl) Ghete urât făcute. 3 (Mol; înv) Pantof rupt. 4 (Mol; înv) Papuc rupt.
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs.
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117. – Variantă: bocáncă, bocănci (CAMIL PETRESCU, V. 79), s. f.
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. – Magh. bakancs.
bocánc s. m., pl. bocánci
bocánc s. m., pl. bocánci
BOCÁNC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)
bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).
BOCÁNC ~ci m. mai ales la pl. Gheată confecționată din material brut și durabil, având talpa groasă și grea. /<ung. bakancs
bocânci m. pl. botine cu curelușe, la cătanele austriace. [Ung. BAKANCS].
bocáncĭ (Munt.) și bocóncĭ (Trans.) m. pl. (ung. bakancs, bokancs, id.). Filerĭ, ghete grosolane care ajung numaĭ pînă la glezne orĭ și maĭ sus, purtate, de ordinar, de țăranĭ și de soldațĭ pedeștrĭ: toțĭ bocanciĭ rupțĭ (Agrb. Înt. 180 și 182). – În Mold. f. art. bocîncile, d. un sing. bocîncă.
bocî́ncĭ V. bocancĭ.
BOCANC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)
a se răsti la bocanci expr. (glum.) a vomita.

bocanc dex

Intrare: bocanc
bocanc substantiv masculin
Intrare: bocânc
bocânc